Capitolul #2

17 3 0
                                    


Nu prea are rost sa va povestesc tot drumul pe care l-am parcurs din Washington pana in Liverpool deoarece am dormit.Nu prea sunt  genul de persoana căreia ii place sa călătorească.
Atunci cand ochii mei s-au deschis o lumină arzător de luminoasă m-a orbit,iar cineva ma trăgea de mânecă.

-Jess,trezeste-te.Am ajuns,trebuie sa intram înăuntru!

Chiar asta nu as fii vrut sa aud.Am iesit din masina impreuna  cu Eliza.In fata mea era o clădire extrem de mare,iar in partea din stanga era un steag pe care scria : High School Liverpool.

-O scoala foarte mare!(zic eu incruntată).

In fata noastra a aparut o doamna intr-un costum bleumarin,eleganta si cu parul arajant ,purtând pe ochi o pereche de ochelari.

- Buna ziua!Bine ati venit la Liverpool,fetelor!Sunt directoarea Kim.

Eliza i-a intins mana doamnei aceleia.Nu am vrut sa fiu caracterizată de la inceput o 'proastă crescută' asa ca am ales sa fac cunostinta si eu cu dansa. Dupa ce am discutat putin si ne-am luat bagajele  si am inceput sa mergem spre camerele noastre,insa ne era greu prin atatia elevi care erau pe holuri.
Nu am vazut niciodata atati copii stand pe holurile unei scoli.Trecând pe acolo,am observat tot felul de grupuri.Un fel de calnuri din care fiecare copil facea parte.Stiam ca ma va astepta ceva îngrozitor la Scoală asta.Odata intrate in camera ma asteptam la o priveliste mai putin plăcută cu culori moarte,dar nu era asa.Pereții erau tapati cu o hartie alba cu floricele  roz,paturile  erau invelite cu niste asternuturi albastre si asa fiecare parte a camerei.Evident ca eu cu Eliza am avut aceasi camera deoarece asa am cerut.Dupa ce ne-am despachetat lucrurile,un ciocanit de la usa dormitorului se auzi-se.Eu si Eliza nu am băgat de seama,nu prea ne interesa deoarece credeam ca sunt niste adolescenți plini de glume care vor sa ne spună un "bun venit"mai fabulos.Dar nu!Din nou se auzi-se,dar acum si mai tare. "Cioc-Cioc!" .Am deschis usa incet,adică nu eu deoarece imi era lene,o deschise Eliza.
Un "Bună" călduros si feminin  se auzi-se de dupa partea usii.Câteodată cred ca Eliza e chiar prea bună.Cum sa duci pe cineva necunoscut intr-o cameră?Logic ca Eliza a trebuit sa o duca la noi in camera pe acea fată.

-Ea e sora mea:Jess. (Spunea Eliza fetei celeilalte).

-Încântată de cunostiinta.Numele meu este Miruna.

-Imi pare bine!(Spun eu,ridicandu-ma de pe pat).

Am stat 2 ore impreuna cu fata aceata,Miruna.E chiar foarte drăguță.Adică nu vreau sa spun ca îmi place aici,dar nici ca nu e asa de wow. Adevarul este ca motivul pentru care nu am vrut sa vin aici este ca nu imi plac oamenii noi.In tot ce v-am spus cu locul plecarii in care am copilarit,sincer chiar mi-am dorit sa plec de acolo,dar acum cu atatia oameni care ma privesc de pretutindeni,nu prea stiu ce sa spun.De mica am fost in spatele cortinei.Întotdeauna Eliza era cea care se integra foarte bine,nu eu. Acum cu atati copii noi cu diferite calități imi e greu sa mai ies si din camera aceasta.Nu stiu cum voi supraviețui.
Era seara,Miruna ne spunea ca trebuie sa ne îmbrăcăm ca sa mergem la masa,adică la cina.Am preferat sa imi iau pe mine o rochiță stramta pe corp de culoare nearga deoarece era seara.Am pasit pe holurile acelea cu teroare,faptul ciudat fiind ca acum nu mai era niciun copil pe hol,făcând impresia ca holul ar fii imens.Am intrat in cantina unde erau toți si mancau. In spatele meu era Eliza cu Miruna care tot bombaneau prostii.M-am asezat la coada unde se servea mâncarea ,observând ca fiecare grup avea masa lui.Muzicienii erau la mare indepartare de catre matematicieni,adica de tocilarii care studiau si cand mancau.Masa majoretelor(a sportivilor) era cat mai aproape de cea a fotografilor si a celor care scriau,fiind la clubul de lectură,cred..Iar masa celor uitați era cat mai afundată langa cea a artistilor care vedeau totul ca o artă.Aaa...sa nu uităm de cea mai mare masa:
             Masa Popularității
care era situata chiar in mijlocul celorlalte.  Nu stiu,dar eu una cred ca e o prostie sa fie fiecare copil caracterizat la o masa.Oricum gândul acesta mi-a fugit repede atunci cand o doamna de la cantina m-a rugat sa ii spun ce doresc.Mi-am luat un piure cu un piept de pui langa si o sticlă de apa. Le-am asteptat si pe celelalte doua,Eliza si Miruna sa vina.Acum era acum.Cea mai mare intrebare si cea mai grea:
             Unde voi sta eu ?!
Miruna a spus sa ne punem cu ea la masa cat timp o sa ne găsim fiecare locul,insa era greu si asa sa stai la masa artistilor unde vedeam atatia copii care vedeau in tot si chiar si in tine o artă.

-Voi sunteti elevele noi ,asa e? (Mi s-a adresat un băiat saten din celalalt capăt al mesei.)

-Da. Eu si sora mea,Eliza.

-Imi pare bine.Eu sunt Jake. (Iar acest Jake imi intinse mana in semn de bun venit).

Incerc sa prind putere si curaj sa ii răspund si cred ca o reusesc .

-Eu...Ma numesc...Je...Jess. (La cat de balbaita am fost,credeam ca o mor de rusine deoarece toti se uitau la mine).

-Ok.Mai avem langa noi o balbaita.Miruna iti aminteste de cineva? (Ridicând băiatul sfranceana).

- Hai pa,Jake.Foarte amuzant,macar noi nu am imburdat sticla de suc pe o majoretă. (Spuse Miruna).

-Sah Matt, Miruna.(Spuse băiatul.)

Si toata lumea  a inceput sa rada.Ma simteam bine aici,cred.Adică nu ma asteptam sa ma primească toata lumea asa de bine aici si sa imi povestească totul despre scoala asta.Ba chiar una dintre prietenele Mirunei m-a invitat sa vad un tablou facut de ea si expus chiar ieri in sala de festivități.Oricum,la un moment dat ochii mi-au fugit întâmplător spre masa celor populari.Înfricoșător. Toți se uitau spre noi.Ne priveau ca si cum ar vrea sa ne mănânce.Un fel de urmatoarea pradă.Eliza m-a tras de mana in semn ca vrea sa plece deoarece este obosită.Ce putem sa o urăsc câteodată pe fata asta!Am plecat primele din cantina,astfel uitandu-se toata lumea dupa noi.Am trecut cu greu printre toti copii care se uitau ba la mine,ba la Eliza.Dupa ce am inchis usa cantinei,am mers pe hol gandindu-ma la niste lucruri pe care le voi face maine,de exemplu: *Sa nu ma fac de rusine*.Odata ajunse in cameră eu m-am pus sa dorm.Avea sa urmeze cea mai grea zi din tot anul acesta.

Simți? Where stories live. Discover now