9.Din 15 am ramas doar 2 !

618 32 6
                                    

Dupa un moment de tacere am inceput sa rad, intorcandu-ma si observand o silueta cunoscuta, dar nu prea stiam de unde o stiu. Cand "misteriosul" a iesit din intuneric ma bufnit si mai tare rasul pentru ca era ratatul de la petrecere, care venise sa imi spuna :

"-Hey! Aaa... Uite daca vrei va duc eu acasa."

Atunci dupa un moment de liniste, am inceput sa radem toate patru. Asa ca l-am ignorat si am mers mai departe.

 Ajunse acasa eram asa obosite ,asa ca fara dar sau poate am cazut intr-un somn adanc.

In dupa-amiaza urmatoare am  iesit in oras, cu bani ramasi am facut cinste. In timp ce eram la o masa si mancam ,am observat  ca ne urmarea un barbat, am ignorat faptul acesta crezand ca este doar un om obisnuit pana cand a venit si s-a bagat in seama cu noi zicandu-ne de o agentie de modeling, la inceput ideea parea minunata dar individul parea cam dubios. Insa nu puteam zice nimic ,fetele erau cam incantate de aceasta idee si il urmau la masina.

Cand am ajuns in parcarea supterana  la masina ,acolo mai era un barbat care din cate intelesesem era asistentul domnului ce ne facuse oferta. Am urcat si dupa 15 minute ma tot uitam pe geamul fumuriu si vedeam ca iesim din oras si intram intr-o padure de la marginea orasului (padurea in care am ascuns cadavrul) , in acel moment am zis:

-Scuzati-ma dar nu prea cred ca aveti-o agentie de modeling in mijlocul padurii.

-Aaaa... Pai doar vom trece prin aceasta padure si ajungem imediat!

In momentul acela m-am prins ca ceva era necurat si am zis:

-Nuuu, nu va fi nici o agentie, opreste masina, ACUM !!!

-Ca altfel ce?

-Ca altfel vei avea de aface cu mine!

-Auzi  papusa stai acolo si taci!

Atunci fetele s-au speriat , dar am asteptat sa ajungem la destinatie si aveam ceva de gand cu viata celor doi. 

 Nu dupa mult imp am ajuns undeva in mijlocul padurii , acolo era o mica cocioaba, sa zic asa, in timp ce ne legau la maini unuia dintre barbati i-a sunat telefonul si intr-o fractiune de secunda am rupt sfoara. Insa nu m-am ridicat pentru ca auzisem o conversatie interesanta:

"-Da sefu!

-Ati prins evadatele?

-Da sefu!

-Perfect! Vedeti sa nu va  scape, am nevoe de ele!"

Intr-o fractiune de neatentie eu am dezlegat fetele, dupa ce am dezlegat fetele m-am ridicat si am muscat unul dintre ei, insa celalalt a fugit la masina ne stiind ce are de gand sa faca am fugit toate prin padure. Nici doi pasi nu facusem si se auzi o impuscatura! Uitandu-ma in spate vedeam cu cadea una cate una la pamant, ma durea pentru ca nu aveam ce sa fac ca sa le ajut. Ramasesem singura prin padure. Umblam de ore insir ,dar doar ma invarteam incerc  si pentru ca asta nu era de ajuns o ceata deasa se napusti asupra paduri. Asa ca m-am asezat pe un butuc. Stand jos , in spatele meu se auzi niste pasi, simteam prezenta cuiva. Camd m-am intors speriata am vazut-o pe  Bella , care a reusit sa supravietuiasca. Era atat de speriata.

-Nu vom reusi sa iesim nici-o data din padurea asta blestemata!

-Pfff...

In acel moment Bella se sprijini de o stanca pe  care erau niste liene. Cazand in gol! Acolo era un tunel ascuns , urmandul ne dus la o casunta. Spre bucuria noastra lumina era aprinsa.

-Haide Maia , este singura noastra sansa!

-Mmmm bine...

Nu prea eram sigura de acea casuta! Ajungand in fata usii am batut la usa zicand:

-Aloo...e cineva?

In acel moment am auzit o voce putin rajusita dar blanda zicand:

 -Imediat!

Cand usa s-a deschis o batranica firava cu o blandete pe fata iesi in lumina luni.

-Buna seara! Scuzati-ne ca va deranjam , dar ne puteti gazdui in aceasta seara la dumneavoasta in casa? Stiti ne-am ratacit si in intunericul asta nu vom gasi drumul spre casa plus ca este o ceata foarte deasa..

-Ooo... de sigur , intrati va rog!

Intrand in casa am simtit un fior rece care mi-a trecut prin tot corpul.

-Intrati , simtitiva ca acasa!

-Multumim frumos ca neat primit!

-Ohhh... Nu aveti pentru ce!

A fost o seara pe cinste , Doamna Mia era o persoana extraordinara. Dar de ce statea femeia asta singura , ascunsa in padure?

-Dar dvs. de ce stati singura aici in padure?

-Hmm..  (un zambet se strecurase pe chipul femeii) Vezi tu ... eu sunt scarbita de lumea de afara.

-Dar de ce ?

-Vezi tu... de cand mi-a fost luat copilul fara sa il vad, nici macar nu stiu ce este , nu am mai vrut sa mai am de aface cu lumea de afara. Plus ca acolo sunt numai oameni rai , dupa ce  asazisul meu "sot" m-a terorizat o viata intreaga, chiar nu mai vreau sa am de aface cu lumea de afara.

Atunci o lacrima a inceput sa se prelinga pe fata femei. 

-Mdaa... stiu cum e sa nu ai pe cineva langa tine. Mama mea a murit intr-un accident de masina, iar  tata este un puscarias, imi este scarba deja de el.

-Off...

In acel moment Bella a zis:

-Hey voi doua aveti aceiasi ochi! 

Nu imi venea sa cred , asa si era, eu cu doamna Mia aveam aceiasi ochi, erau identici!

-In tradevar! Aatunci chipul femei se lumina!

~A doua zi!~

 Slava cerului ca am ajuns acasa intreaga. Eram obosita. De cum am intrat in casa tata a inceput:

-Dar... pe unde ai umblat?

-Sti ce... ?Chiar nu este treaba ta! 

-Mai bine ramaneai in orfelinat!

-Poftim?

De acum eu fac jocul!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum