Written After Midnight

First Story

Plecase cu o ora mai devreme de la facultate mintind profesoara cu care avea cursul ca nu se simte prea bine. Ce-i drept, nu prea era bine. Nu fizic, ci psihic. El o adusese in aceasta stare. De doua saptamani de cand acesta se despartise de ea, nu mai era de recunoscut. Prietenele ii spuneau zilnic ca e alta persoana si ca e prea rea, prea dura si ca spune prea direct ce crede. Nu ii pasa de parerea nimanui. De doua saptamani nu ii mai pasa de absolut nimic. Isi construise in jurul ei ziduri groase de aparare care sa o fereasca de lume si de posibilele persoane care ar putea-o rani. Statea singura pe un leagan in parcul din fata casei ei si se balansa lent cufundata in gandurile ei. Simte o prezenta in apropiere si din cauza noptii care se lasase peste oras nu putu sa zareasca decat un trup zvelt apropiindu-se de ea. Picioarele lungi se miscau sincronizate cu balansul leaganului pe care tanara isi aduna gandurile. Lumina felinarului pozitionat in fata leaganului o facea pe tanara sa se simta vulnerabil dar in momentul in care lumina i-a invaluit trupul si tanarului din fata ei, care inca nu se oprise din mers, a rasuflat usurata desi nu il cunostea pe tanar.
Il privea aproape fascinata de trupul lui fara imperfectiuni. Bluza neagra mulata pe trupul subtire, blugii negrii rupti pe alocuri impreuna cu sacoul rosu ce parea ca-l strange in zona muschilor antebratelor ce erau bine conturati ii taiau respiratia tinerei. Inghite in sec cand acesta se aseaza pe leaganul de langa ea care era la mai putin de doi metrii distanta. Mainile sale cu degete lungi si albe erau inconjurate in jurul lanturilor de fier usor ruginit pe alocuri de care era legat leaganul. Ii studia atent fiecare miscare a tanarului ce nu scotea niciun sunet, ci doar privea spre un anume punct in zare si ofta destul de des.
Curiozitatea ii patrunsese in fiecare coltisor al mintii si ar fi intrebat orice doar ca sa vada cum ii suna vocea. Isi imagina o voce groasa si impunatoare avand in vedere statura lui in comparatie cu a sa care poate era cu un cap si jumatate mai scunda decat el.
Inghite in sec zgomotos iar el isi lasa privirea in jos, spre pantofii lacuiti pe care ii purta si pe care tanara abia acum ii zarise.
-Ai un foc?intreaba ea incercand sa para calma. Nu fuma si spera ca nici el sa nu o faca si sa ii zica ca nu are unul pentru ca nu stia ce ar fi putut sa-i spuna pe urma daca ii dadea o bricheta sau ceva.
Ii vede privirea care o cerceta suspicios si apoi se ridica in picioare cautand prin buzunarele blugilor. Am dat de dracu' daca are bricheta la el. Ce-i zic? Stii, eu doar voiam sa conversez si am zis sa folosesc replici pe care baietii le spun de obicei.se gandeste tanara careia ii venea sa se bata singura pentru ce scosese pe gura.
-Poftim.spune intinzand spre ea o bricheta neagra lucioasa pe care tanara o apuca usor in mana dar inainte ca acesta sa-i dea drumul isi retrage mana. Vocea lui suna mult prea melodios.
-Multumesc pentru cooperare. Ai fost supus unui test. Faceam un sondaj de opinie strainilor.minte ea cu nonsalanta incercand sa schiteze un zambet. Tanarul se aseaza inapoi pe leagan si ofteaza.
-Si daca faci sondaj...pe ce notezi reactiile oamenilor?intreaba el suspicios privind-o fix in ochi. Are ochii negri. Doamne, ce-i mai spun acum? Ce mi-a trebuit mie sa mint?
-Eu doar.... de fapt... ah! La naiba! Voiam sa conversez cu cineva si tu taceai si ma ignorai de parca eram invizibila.
-Eram sigur. Te vazusem dar parea sa nu te intereseze prezenta mea.spune tanarul si chicoteste.
-Asa parea?spune ea confuza.
-Jungkook!raspunde tanarul si intinde mana spre fata care i-o apuca la fel de rapid si i-o strange usor.
-Jang HaRi! Incantata!spune si zambeste calm.
-De asemenea.spune si isi desprinde mana din a fetei.
-Si ce cauti aici la ora asta?intreaba ea mai apoi strange din dinti si isi spune in cap un "mai gandeste inainte sa spui chestii strainilor"
-Acelasi lucru as putea sa intreb si eu. O fata frumoasa, singura intr-un parc la o ora asa tarzie intr-un parc, pe un leagan.
Tocmai m-a facut frumoasa! El se uita in oglinda? Daca eu sunt frumoasa el cine e? Adonis?
-Eu stau vis-a-vis de parcul asta!spune ea mandra si zambeste scurt.
-Si eu trebuia sa petrec vis-a-vis de parcul asta.
-Oh, esti la o petrecere!exclama tanara care de obicei afla despre petrecerile de la localul de langa blocul in care ea locuia.
-Mai exact la petrecerea mea.spune si zambeste trist dar totusi parea amuzat de situatie.
-Cum ai reusit sa scapi de la propria petrecere? Si de ce ai face-o?
-Sa spunem ca sunt singurul lucid din localul ala.zambeste spre tanara iar inima fetei o ia la goana. Inspira adanc aer in piept si zambeste inapoi usor crispata.
-La multi ani, in cazul asta!spune tanara si isi intoarce privirea spre mainile sale pe care le framanta usor.
-Nu e ziua mea! E petrecerea data de mine in cinstea noului loc de munca.
-Oh, in cazul asta...felicitari!spune ea inca privindu-si agitata mainile.
-Ar cam trebui sa plec. E totusi petrecerea mea. O sa observe cineva ca lipsesc si o sa iasa tam-tam!spune el si se ridica dand drumul lanturilor leaganului care scot un sunet strident la eliberarea lor din stransoare.
-Asa e! Si eu ar trebui sa merg acasa!spune tanara si se ridica si ea de pe leagan usor. Pasea nesigura pe aleea parcului spre iesire la o distanta considerabila fata de tanar