Written After Midnight

Third Story

Era speriata. Nu putea sa miste nici macar un deget nici daca el nu avea indreptat pistolul asupra ei. Nu ii vedea fata dar ochii caprui ii transmiteau fiori prin intregul corp dar nu isi putea dezlipi ochii de la mana lui in care tinea arma incarcata, cel mai probabil, indreptata spre ea. De ce dintre atatia angajati o alesese pe ea? Inghite in sec cand unul din colegii lui de jaf a strigat spre ea si incepu sa caute cu mainile tremurande in sertarul biroului banii. Nu o speriau multe lucruri desi era destul de firava dar moartea o speria, si acum cand vedea pistolul indreptat spre ea, se temea si mai tare de moarte. Intreaga banca a fost evacuata doar angajatii ramanand ostatici pana hotii isi primeau banii doriti.
-Misca-te mai repede!striga cel care avea pistolul indreptat spre ea, vocea lui acaparand linistea intregii incaperi.
Ii intinde banii si scapa cateva zeci de bancnote pe jos din mainile subtiri si palide. Hotul ii intinde o punga de hartie si ea lasa banii acolo in timp ce isi strange ochii pentru a nu lasa lacrimile sa se scurga pe fata. Nu voia sa arate ca ii e frica dar mainile ii tremurau prea tare pentru a nu fi destul de evident.
Punga a fost luata de unul dintre cei trei hoti care il insoteau si o alta angajata a apasat butonul de urgenta la scurt timp fiind impuscata in brat. Un tipat scurt i-a scapat tinerei vazandu-si colega ranita. Nu exista cale se scapare. Urma sa fie omorata. Regreta ca se certase in ziua precedenta cu parintii ei din nimicuri si ca probabil nu avea sa ii mai vada vreodata. Sirenele politiei se aud la scurt timp iar hotii isi aduna toate cele patru pungi in care fusesera pusi banii incercand sa gaseasca o cale de iesire fara a fi observati de politie dar cladirea a fost inconjurata inainte ca acestia sa poata fugi.

Fusesera prinsi dar cel care o amenintase pe ea cu pistolul nu isi schimbase tinta, inca tinand arma cu degetele pe tragaci indreptata spre ea. Doi politisti i-au prins mainile si unul i-a dat cagula jos lasand parul saten sa ii cada pe fata tanarului care nu parea a avea mai mult de 25 de ani.
Il priveste neclintita cum se zbate inca neincatusat de politisti si cu o miscare scurta si precisa pistolul acestuia elibereaza un glont care de indrepta in directia tinerei roscate.

Se ridica agitata in fund si isi sprijina spatele de tablia patului respirand sacadat de parca alergase la maraton pana acum. Nu mai visase niciodata ca este impuscata. Ea nici macar nu lucra la o banca. Inghite in sec simtindu-si gatul uscat dupa care tuseste scurt. Ridica telefonul de pe noptiera micuta ce strajuia in partea stanga a patului si il deblocheaza cu o miscare rapida. Priveste ora si fara sa stea pe ganduri apeleaza numarul mamei sale.

-Alo, mama?
-Ce s-a intamplat, puiule?se aude vocea calma a mamei sale prin difuzorul telefonului si zambeste stiind ca e bine.
-Doar un vis naspa... voi sunteti bine?intreaba roscata trecandu-si mana prin par.
-Tata e la birou, doar stii ca ii place sa fie punctual mereu! Si eu acasa, pregateam mancare pentru bunica ta!spune mama tinerei si aceasta zambeste stiind ca mama ei ii spune acelasi lucru in fiecare dimineata cand o suna. E o rutina deja sa o sune pe mama sa si acesta sa ii spuna ca ii gateste micul dejul bunicii ei si tatal e plecat la munca. O rutina linistitoare.
-Bine. Eu trebuie sa plec la munca. Te iubesc!spune ea si mama ei ii raspunde cu un "te iubesc" calduros si apelul se termina la scurt timp.

▫▫▫
Terminase primul rand de vizitatori si le aratase toate colectiile de artefacte gasite pe fundul marii cu cativa ani in urma. Erau cele mai recente artefacte gasite si erau foarte cautate de vizitatorii muzeului si ea se nimerise sa fie ghidul care prezinta povestea artefactelor de acolo.
-Scuza-ma!se aude o voce familiara din spatele tinerei care se sprijinea de unul din stalpii interiori ai muzeului sorbind rareori din paharul de hartie pe jumatate umplut cu cafea. Se intoarce cu fata spre persoana care se scuza si priveste nedumerita vazand ca nu este niciunul din noii angajati ai muzeului care de obicei veneau la cei mai vechi pentru a le cere ajutorul in diverse situatii noi pentru ei. Era doar un tanar saten cu tenul deschis la culoare si imbracat intr-o pereche de blugi simpli si un tricou negru fara vreo inscriptie pe el, acesta zambind scurt spre tanara lasand la vedere dintii din fata, acum parand un iepure.
-S-a intamplat ceva?spune tanara zambind cat de dragut poate spre barbatul din fata ei desi ii venea sa il fi injurat pentru ca ii intrerupsese pauza de cafea.
-Voiam sa vizitez artefactele aduse recent la muzeu. Sunteti angajata aici?spune barbatul vorbind mai formal, indreptandu-si atentia spre ecusonul cu numele tinerei din fata lui.
-Da! Urmatorul tur de vizitatori care vor merge acolo se vor aduna in...tanara se opreste scotand din buzunarul sacoului de la uniforma telefonul si privind ora. In 23 de minute.continua tanara dar satenul pare dezamagit.
-Asa tarziu? Ah...probabil ar trebui sa revin intr-o zi in care am mai mult timp liber...spune si se intoarce pe calcaie spre iesire.
-Stati, cred ca...v-as putea conduce eu acolo fara sa asteptati inca cateva zeci de minute.
-Ar fi perfect!spune tanarul si o urmeaza indeaproape pe roscata.
-Pe aici, domnule...
-Spune-mi Bobby, nu cred ca e mare diferenta de varsta intre noi!spune intinzand mana spre roscata care nu pare deloc impresionata.
-Kim..
-Jisoo, stiu!i intrerupe satenul aratand scurt cu degetul spre ecusonul de pe uniforma tinerei.
-Ah, da...spune stanjenita si isi indreapta atentia spre artefactele asezate in vitrine de sticla.