Sanctuar

6.Ce naiba am facut?

— Mama, un Făt-Frumos este gol la mine în pat.

    Chase tresare la auzul unei voci necunoscute. Privește speriat în stânga și dreapta. Unde naiba este? Apoi o mică prințesă mică cu părul blond, ce stă cuminte pe colțul drept al patului îl sare în ochii. Își dorește să între în pământ de rușine. Înjurând își trage peste el cearșaful alb mai bine.

 — Poftim?! o altă voce se aude din altă cameră.

 Imediat o femeie își face apariția în cameră. Femeia îl privește uimită și în același timp speriată. Chipul lui Chase arde de rușine. În ce situație total neplăcută ajunse, și culmea culmilor, fără voia lui.

— Chiar că e un Făt-Frumos gol, aprobă femeia.

—Putem să-l păstram? întreabă fețita oferindu-i un zâmbet mare pentru a-și îndupleca mama.

     Mamei îi scăpă un chicot la întrebarea ficei sale. Dacă la varsta asta se gândește să "păstreze" băieți, ce o să mai facă la varsta potrivită?  Chase privește ba pe fetiță, ba femeie. Are o senzație că este într-un film cu proști, numai că, el este singurul prost din acest film. Simte că ceva lipsește din acest film. O durere de cap îl năpădește subit.  Multe întrebări îi asaltează mintea. Unde naiba e? Ce face aici?  Și mai important.DE CE E GOL?

    Femeia îl remarcă confuzia de pe chip. Nu e de pe aici, asta e clar. Are o aură prea rafinată pentru a fi undeva ca New Conneticut, un orașel cu o universitate de top. Un gând o scoate puțin din valatucul de întrebări. Poate este student la Yale. Asta e răspunsul. Totuși nu se putea abține să nu întrebe:

— Nu prea pari de pe aici. 

  Chase aprobă din cap.

  — Atunci de unde ești?

  Din cauza rușini, cuvintele refuză vehement să iasă din gura lui. Este incapabil să formuleze o propoziție darămite să explice. Fețita blondă îl inspectă tăcută. Iar gura ei dă glas unei idei:

 — Poate că nu știe să vorbească, mama. E un om de ală care nu vorbește.

  Chase pufăie nervos. Deja este batjocora acelei blondine. Nu o să mai aibe ocazia asta.

— Nu sunt mut, dacă asta vrei să insinuezi. Doar că nu sunt obișnuit să fiu trezit de niște necunoscuți, vorbește blând Chase.

   Cu toate că este iritat, Chase nu poate vorbi dur cu copii. Iubește aceste ființe și speră că într-o zi Dumnezeu îl va binecuvânta și pe el cu unul. 

—Ne cerem scuze, vorbește femeia, dar ni s-a spus că această cameră este liberă.

 Cameră? Ce fel de cameră? Atunci o succesiune de amintiri îl lovesc. Bătaie. Bere peste tot. Big Joe. Nerecunoscătoarea. Un sărut. Și s-a dus. Totul este clar până la un anumit punct. Acum știe că toate aceste lucruri sunt din vina ei. O ea. Dar ea nu are nume? Poate că da. Dar el nu și-l amintește. Doar niște buze și totul e poveste. Oare? Oare?

NU este posibil. El cu ea... NICIODATĂ.

  Totuși asta ar explica de ce e gol pușcă și ea nu e pe nicăieri. Ochii îi se măresc și realizează ca ea nu este aici. Înjură tăcut în așa fel încât să nu-l audă cele două. Își înfășoară mai bine cearșful pe el și se ridică din pat. Chase oricât de trufaș ar fi, trebuie să-și ceară scuze. Pentru că dacă recunoști ceea ce ai greșit, ești cel mai puternic om de pe planetă.

  — Îmi cer scuze pentru această problemă. Voi pleca imediat, dăcă îmi permiteți să mă schimb, timiditatea se simte în tonul său, dar nu are ce să facă.

  Femeia aprobă din cap și își lua fetița de mână. Copii mici nu au voie să vadă asta. Totuși când se apropie de ușa se întoarce spre Chase. Îi face semn să se apropie de ea, iar acesta se conformează:

— Nu trebuie să te rușinezi, deja am văzut tot ce ar trebui  să văd când o să fiu mare, dar te înțeleg, șoptește chicotind și se retrage spre mama ei lăsându-l pe Chase cu gura cascată.

     Îi zâmbește în timp ce pleacă din cameră. Apoi panica îl acaparează. O miile de întrebării îl bulversează și tot o mii de idei îl băgă în groapă.  Dacă pramatia aia mică l-a atins, sau mai rău i-a făcut ceva? O întrebare și mai bună ce a făcut el cu blondină nerecunoscătoare? Nu este posibil să fi avut contact sexual cu ea. Și totuși... privește pe jos și își vede hainele azvârlite în toate părțile camerei. Înghite în sec. 

— Ce naiba am făcut? șoptește pentru el și își culege hainele de pe jos.

  Clar nu ceva bun a făcut. Dar amintirile sunt blocate undeva prin mintea lui, iar acest lucru îl frustrează. Dar dăcă au făcut-o, ea de ce nu e aici? O idee îi săgetează mintea. Apucă repede pantalonii și își cercetează buzunarele. La naiba! Sunt goale. Se îmbracă repede, nu mai dorește să steie o secundă aici. Vrea să o prindă pe hoața aia.  Atenția îi este distrasă de un obiect mic și strălucitor pe podea. Se apleacă dupa el.  Este un inel. Un simplu inel din argint. Ochii ageri ai lui Chase văd două litere gravate pe el "A.D" Posibil să fie al nenorocitei, căci a celor două nu este. Ea are banii lui, iar el inelul ei. Destul de convenabil, gândește Chase. Se ridică și pune inelul în buzunar. O ia înspre ieșire, când o voce îl oprește:

— Unde pleci? Întreabă femeia.

— Acasă, dar mai întâi trebuie să caut pe cineva.

— Te referi la blondă care a eliberat camera?

  Un val de bucurie îl lovește pe Chase în tot corpul. Ştie ceva de "A" înseamnă că încă e pe aici. Nerăbdător Chase relua discuția:

— Da pe ea o caut, răspunde Chase.

— A plecat acum două ore,  dar poate și-a lăsat datele  personale la recepție.

  Chase aprobă din cap și mulțumi tăcut. Este prea confuz că să mai poată vorbi. Coboră scările rapid. Dorește să afle cât mai repede unde se află pramatia aia. Să o certe și apoi să o sărute. Da vrea să o sărute. Să-și zbrobească încă odată buzele de ale sale. Buzele ei. Un drog pe care a avut ghinionul plăcut de a-l încercat. A vrut să se îndrăgostească a reușit, dar nu pe deplin. S-a îndrăgostit doar de niște buze.  Trupul ei să fie hrana lui pentru a putea trăi în această viață. Deja mintea lui dispunea de câteva imagini cu ea în toată splendoarea ei. Gemu la gândul ăsta. Dar nu asta vrea în principal, s-a săturat de atâta falsitate. Trupul îmbătrănește. Buzele devin uscate. Dar sufletul niciodată nu îmbătrănește. Sufletul ei să fie binecuvântarea lui și mintea să-i fie sanctuar lui. Le va cunoaște. Le va îngrij și iubi în același timp. A găsit-o și a și pierdut-o din prima clipă când a realizat că o iubește. 

  Gândurile sale îi sunt întrerupte  când în aria lui vizuală apare biroul recepție.

  — Bună dimineața.

Zâmbetul recepționerului se întinde de la ureche la alta. Prea zâmbăreț pentru gustul lui Chase.

— Bună dimineața. Poftiți o cafea, spune acesta și îi întinde o ceașcă cu cafea proaspătă.

  Chase mulțumește și începe să soarbă din ea în tihna. Marea lui iubire dinainte de "A", a fost cafeaua.  O dulce băutură ce-i limpezește gândurile și îi unge sufletul cu consistența lui. Dar totuși nu-l poate face să uite pentru ce e aici.

— Mă numesc Chase Lucky Ashcroft. Mi-am petrecut noaptea în camera 255. Camera a fost înregistrată pe numele unei tinere.

— Da? întreabă rânjind recepționerul.

— Da, replică rece Chase. Ați putea vă rog să-i verificați numele?

— Dar dumneavoastră nu știți?

— Ceva cu A, restul nu mai știu.

 O voce imposibil de neuitat îl corentă în tot corpul:

—  Înseamnă că a fost o noapte de pomină.

  Vocea aia. Nu este posibil. Înjură tăcut apoi se întoarce grațios spre sursa vocii:

  — Domnule  șerif Patrick Courtt!