Meditator

40

Îmi pun micul ghiozdan negru în spate și ies din apartament.Am de gând să îmi i-au lucruri pentru a-mi decora camera.
Ies din complex iar aproape de supermarket mă întâlnesc cu Meriem.

—Unde te duci ? Vin și eu !
Spune entuziasmată.

—Mă duc la cumpărături.
Spun

—Nu îmi păsa oricum veneam.
Spune luându-mă de braț.

Intrăm în supermarket-ul imens și mergem spre zona decorațiunilor .

—Uite e pufoasă!
Exclamă Meriem luând în brațe pătura gri pufoasă.

—Mhmm...
Spun analizând-o și după punând-o în coș.Îmi iau mai multe pernuțe pentru ca atunci când dorm să fiu înconjurată de multe obiecte.
Îmi cumpăr obiecte pentru birou și ustensile pentru pictat, chiar dacă nu eram talentată la asta îmi plăcea să o fac.
•
—Te-ai mai gândit la propunerea mea ?
Spune Meriem ținând una din pungi.
Se referea la postul legat de cărțile de la cafenea.

—M-am gândit la asta dar când o să încep facultatea îmi va fi greu și cu cursurile și job-ul.
Spun intrând în complex.

—Nu îți face griji, o să ai timp de amândouă, toți din complex suntem studenți, lucrăm în diferite schimburi de câte patru-cinci ore, depinde.Deci...?
Spune.

—O să încerc măcar până încep cursurile.
Spun iar ea sare la mine fericită lăsând plasele cu obiecte jos.

—Chiar acum mă duc să vorbesc cu șefa, vorbim mâine!
Spune și pleacă spre cafenea.

Ridic plasele de pe jos și mă deplasez cu greu până la apartament.
•
—Adevon, ai venit !
Spune Zayn .
Îl privesc și văd că mai era cu o fată care probabil era sora lui.

—Hei sunt Waliha...
Spune fata întinzându-și mâna.

—Adevon.

—Zayn mi-a povestit atâtea despre tine...!
Nu apucă să termine că Zayn i-a acoperit gura cu mâna sa.

—Noi tocmai ce mâncam ni-te alături ?
Spune Zayn

—Nu îmi e foame.
Spun ridicând cele 6 pungi și ducându-le în camera mea.

După ce aranjez tot ajung la vopselele acrilice pe care le-am luat.Privesc peretele alb și gol și îmi vine o idee.

Îmi pun o salopetă veche și pun ziare pe jos lângă perete.Îmi prind părul cu greu din cauză că părul meu este scurt până la umeri și este doar o codiță mică.Îmi pun ochelarii și căștile în urechi.

Încep să fac diferite modele alb-negru.
Simt o atingere pe umăr și mă întorc speriată scoțându-mi căștile din urechi.

—Waliha ! M-ai speriat !
Spun iar ea râde.

—Amândoi sunteți talentați, vă potriviți ca două piese de puzzle.Adevon, Zayn te place mai mult ca pe o prietenă.
Îmi spune iar eu mă încrunt.

—Eu și Zayn ?!
Spun aproape înecându-mă.

—Nu mă poți minți Adevon.
Spune plecând.

Îmi pun căștile în urechi și îmi continui munca. Cuvintele ei îmi treceau prin minte iar și iar.
Nu poate fi posibil.Adică...eu și Zayn ?! Ce amuzant...eu sunt împreună cu Troye nu cu el.

Nu reușesc să termin tot desenul de pe perete, o să-l fac altădată.Deschid micile ferestre de sus pentru ca mirosul de acrilice să dispară.
Fac un duș pentru ca vopseaua de pe mine să dispară și îmi schimb hainele.
Merg în sufragerie unde Zayn și Waliha se jucau ceva jocuri video cred...

—Ți-am lăsat niște mâncare în frigider în caz de ți se face foame.
Spune Zayn iar eu dau din cap.

Era ora 9:05 a.m. deci cam acum era răsăritul.Îmi i-au aparatul și merg pe balcon, fac câteva poze iar Zayn și Waliha vin și ei aici.
Zayn își scoate o țigară din pachetul negru și o aprinde.

Privesc cum fumul gri îi părăsește buzele și îmi îndrept aparatul spre el.

—Poți să îmi faci poze măcar atunci când arăt bine?
Spune

—Și mai exact când arăți bine?
Spune Waliha râzând.

Telefonul îmi vibrează în hanorac și citesc mesajul de la Meriem :"Vino la mine...mă plictisesc...–apartamentul 110"

—Trebuie să plec la o prietenă...
Spun închizând telefonul.

Mă încalț cu papucii roșii cu puf și mă duc în lift.Urc cu un etaj mai sus și bat la ușa neagră a apartamentului 110.

—Heeeiii!
Spune Meriem și mă trage în apartament.
Mă descalț de papuceii roșii și calc pe podeaua rece.

—Uite ce am aici!!
Spun arătându-mi o legitimație verde cu negru.

—Șefa ta a fost de acord să mă angajeze ?
Întreb

—Da...are multă încredere în mine...poți începe de mâine. Vin la tine dimineața.

Analizez legitimația pe care scria numele meu, avea un desen mic cu o cană de cafea și o carte.

—Sunt așa fericită că suntem colege!
Spune luându-mă de brațe și sărind.Un lătrat se aud din stânga noastră și văd un cățeluș mic și alb.

—El e Donut.
Spune Meriem iar eu mă las în jos pentru a mă juca cu micul ghemotoc de blană.

—E așa drăguț...
Spun iar ea râde.Cățelușul mă linge pe obraz iar eu ridic mingea de pe jos și o arunc în față.

—E așa drăguț în cât l-aș lua acasă...
Spun ridicându-l.