Cei mai buni amanţi

Capitolul 2

Mama m-a lăsat acasă târziu după ora prânzului, reușind cu greu să scăpăm din alomrația din oraș. Restul drumului l-am parcurs în tăcere, ea nu m-a întrebat nimic, iar eu nu i-am mai spus nimic. Îi eram profund recunoscătoare pentru faptul că nu a insistat, căci nu îmi doream ca acum, după mai bine de cinci ani, să îmi amintesc de greșelile pe care le-am făcut din pură naivitate.

Îmi plăcea compania mamei mult mai mult decât în adolescență, deoarece acum eram și eu femeie și ne înțelegeam una pe cealaltă la un alt nivel. În adolescență, ca orice altă fată de vârsta mea, le-am făcut destule probleme părinților, motiv pentru care eu și mama nu petreceam prea mult timp împreună. Acum, Mebuki a devenit prietena mea cea mai bună și tind să cred că și eu a ei.

Ploaia continua să cadă nestingherită, așa că imediat ce am coborât din mașina mamei am început să alerg pe aleea din fața casei, spre ușa de la intrare. Nu mi-au plăcut niciodată ploaia, noroiul sau umezeala din aer. De aceea, atunci când am intrat în casă am trântit puternic ușa în urma mea și m-am lipit de ea, ușurată. Privind în jurul meu, am constatat – ceea ce nici nu mă mira – că în doar câteva secunde reuțisem să mă fac leoarcă. Picurii de apă ce îmi curgeau din păr și din haine lăsau urme pe podea, dându-mi de lucru suplimentar.

Am stat câtea clipe la intrare, gândindu-mă la ceea ce aveam de făcut mai departe, iar după ce m-am descălțat, mi-am luat pantofii în mână și m-am îndreptat cu pași mărunți spre camera mea și a iubitului meu. Fiind udă din cap până în picioare, speram din tot sufletul să nu mă aleg cu o răceală. Ulima dată când am fost răcită am stat la pat trei zile, fiind nevoită să lipsesc de la serviciu, toate planurile mi-au fost date peste cap, iar hârtiile de care trebuia să mă ocup s-au tot adunat pe biroul meu. Am avut neoie de două zile întregi pentru a scăpa complet de treabă și în același timp să-l fac pe tata să nu regrete că m-a angajat. Pentru el punctualitatea și organizarea erau lucruri de bază, iar dacă îmi doream să am viață lungă în firmă trebuia să mă conformez.

Am fost surprinsă, atunci când am intrat în dormitor, să îl găsesc pe Naruto dormid în mijlocul patului încă îmbrăcat în uniformă. Naruto era polițist, lucra foarte mult ziua, iar uneori și noaptea. Venea foarte rar acasă pe timpul zilei, excepție făcând ziua sa liberă. Am rămas în picioare la marginea patului, privind cum pieptul i se ridica și cobora atunci când respira. Nu am putut să nu zâmbesc văzându-i părul blond ciufulit și roșeața din obraji. Deși nu petrecea prea mult timp pe acasă, nu i-am reproșat niciodată nimic, căci acesta era serviciul său, își dedica toată ființa, îi plăcea să prindă băieții răi. Eu aș fi fost tare dezamăgită dacă el nu ar fi fost de acord cu serviciul meu. Însă relația noastră a funcționat întotdeauna pe respect, înțelegere și comunicare.

Am închis ușa camerei cu un sunet înfundat, mi-am așezat pentofii cu grijă lângă pat pentru a nu-l trezi pe Naruto, apoi am intrat în baie. Mi-am lăsat hainele ude să cadă pe podea, lângă chiuvetă, apoi m-am sprijinit cu ambele mâini de marginea chiuvetei. Uitându-mă în proprii mei ochi mi-am dat seama că nu mai erau la fel de fericiți și plini de viață ca altă dată, ci în ei se puteau citi cu ușurință confuzia, ezitarea și neliniștea pe care le simțeam. Înotam în ape tare tulburi și nu aveam nici cea mai mică idee cum să ajung la mal. Nu trebuia să-mi amintesc de alegerile greșite pe care le-am făcut, căci asta mă tulbura și mai mult, creându-mi un gol în stomac și în suflet. Oftând, mi-am spus că nu trebuia să mă las prinsă de amintiri pentru că astfel nu făceam decât să înrăutățesc lucrurile și așa destul de complicate.

Nimic nu mai conta acum având în vedere că urma să mă căsătoresc cu Naruto, bărbatul care era capabil tot ceea ce aveam nevoie și pe care îl iubeam acum. Era o prostie din parte mea să mă îndoiesc de sentimentele mele pentru Naruto, de relația noastră și de nuntă. Mi se lumina inima ori de câte ori îl vedeam zâmbind, eram fericită atunci când era și el și îmi plăcea la nebunie să îl ascult povestindu-mi despre cazurile pe care le rezolva la serviciu.