Heartbreaker

265 5 12
                                    

da, mai traiesc. aici este dovada. stiu ca sunt in urma de tot cu propunerile si ca nu rpea ma respectat ordinea, dar scriu si eu in functie de dispozitie. macar de ziua mea de nume sa postez, ca in rest, ........ meldoie aleasa de SayaKymotot95, G-Dragon- Heartbreaker .   m-am gandit ca daca tot e melodia in koreana, sa plasez acolo si actiunea. sper doar sa nu va luati prea rau cu mainile de par din cauza numelor:))))

sa fitiiubiti>:D< ca cica e ziua indragostitilor... zi buna de urat:D

@};-

Heartbreaker

Mi-am făcut şi ultima unghie roşie ca sângele. Am folosit apoi pila pentru a şterge puţina ojă ce a ajuns pe piele, după care am aşezat-o din nou între degetul arătător şi mijlociu, ca pe o ţigară. Îl vedeam din colţul ochiului pe Sang Min urmărindu-mi mişcările curios.

- Nu o să înţeleg niciodată fetele, a dat din cap, întorcându-se la pacheţelul lui cu mâncare.

- Nici nu trebuie, i-am răspuns imediat.

- Viaţa ar fi mai simplă, a dat din umeri, jucându-se cu beţişoarele.

- Exact, am zâmbit cu subînţeles, furându-i o găluşcă.

- O să mă prefac că nu te-am văzut, a vorbit cu gura plină, însă mi-am dat doar ochii peste cap.

- Nu e cinstit, tot timpul fură mâncarea altora şi scapă, a dat cu pumnul în masă, de efect, Min Ho, fratele meu.

- Am ochi mai frumoşi decât ai tăi, am încercat să îi fac în ciudă.

Şi-a dat ochii peste cap, răspunzându-mi că avem aceeaşi culoare, acel căprui foarte închis, aproape negru, dar am lăsat amândoi cearta. De dimineaţă avusesem una în care ne-am consumat suficientă energie.

- Eun Mi-ssi, pot vorbi puţin cu tine? s-a auzit o voce din spatele meu.

Era un băiat ce stă cu două bănci în faţa mea, mai mic de statură, cu ochii migdalaţi şi părul vopsit într-un blond deschis. Pielea îi era uşor gălbuie, spre deosebire de a mea, care se apropia mai mult de cea a europenilor.

- Sigur, am dat din umeri, şi l-am urmat spre fereastră, pentru a vorbi într-o relativă linişte, având în vederea gălăgia din clasă.

Nu puteam spune că eram prieteni. Vorbeam din când în când, mai mult despre şcoală, deşi eram în aceeaşi clasă. Bănuiam deja că doreşte ceva, căci nu ne întrebam niciodată de sănătate, decât cu vreun interes. Fiind scurt şi la obiect, a trecut repede la ceea ce dorea:

- Vreau să îmi frângi inimă, a spus cu un zâmbet timid.

L-am privit cu ochii mari, crezând că nu am auzit bine şi l-am rugat să repete. Îmi cerea să îi distrug inima pentru a le demonstra celorlalţi că are una. Ca de obicei, pariuri stupide de pe la şcoală. Dar cum în ultimul timp, ideea de a deveni psiholog mă atrăsese tot mai mult, am acceptat. Plus de asta, întotdeauna e amuzant să frângi inimi. Şi, cum nimeni nu dă nimic fără a primi, mi-a rămas dator vândut, căci nu ştiam ce să îi cer.

L-am rugat să-mi lase răgaz câteva zile, pentru a veni cu un plan. Printre altele, am încercat să aflu de ce tocmai eu trebuia să dezgheţ şi să nimicesc inima lui de gheaţă. Era recunoscut pentru asta. O fată putea să pice şi să îşi rupă piciorul în faţa lui şi nu ar fi făcut decât să treacă peste ea, spunându-i să se ridice, căci este umilitor. Cu toate că arăta bine, lucru confirmat de toate fetele, era un nesuferit şi jumătate. În opinia mea, putea fi un afemeiat, dar câteodată, atitudinea lui mă făcea să cred că nu e interesat de aşa ceva.

Music for inspirationWhere stories live. Discover now