Roșu Sângeriu → park jimin

Capitolul 10

CAPITOLUL 10

Taehyung a deschis ochii, simțind frigul până la oase. Clipise de mai multe ori, încercând să se acomodeze cu lumina puternică din cameră. Era în beciul lui Jimin unde arunca cadavrele moarte, numai că el acum era legat la mâini și la picioare de o țeavă. Și-a rotit privirea prin cameră până când a văzut-o pe Juna. Era moartă. Imaginea din fața sa i se părea dezgustătoare. Era tăiată de la piept până în partea de jos a abdomenului, lăsată cu toate organele lângă corp. 

Taehyung s-a încruntat și a început să se zbată, încercând să rupă frânghia cu care era legat, dar degeaba, era prea groasă. Taehyung a închis ochii, încercând să-și amintească cum a ajuns aici. 

Jimin îi prinsese, cu ajutorul lui Jin, pe el și pe Juna fix în momentul în care voiau să iasă din oraș. Amândoi au fost surprinși când i-au văzut stând rezemați de mașina care era pregătită să o ducă pe Juna la ea acasă. 

Acum se întreba cum de a aflat Jimin de planul său. 

— Se pare că te-ai trezit. 

Jimin a intrat în cameră cu Anna în urma sa. Era mirat s-o vadă acolo, vie, dar își dădu seama imediat că asta fusese mâna fetei. Ea îi trădase și acum stătea în spatele lui Jimin, zâmbind. 

— Chiar nu-mi place deloc ceea ce ai făcut, Taehyung. Am avut încredere în tine în tot acest timp. 

Taehyung nu era în stare să spună nimic. Îi era frică.

— Știi, când am aflat de la Anna ce voia să faci, am fost foarte furios. 

Jimin s-a apropiat de Taehyung, lăsându-se pe vine. 

— O vezi? a întrebat Jimin, arătând spre cadavrul Junei. Așa o să ajungi și tu.

— Cu ajutorul meu, a rostit Anna. 

Jimin a zâmbit mândru. Anna era pregătită să devină ca el.