That PRINCE

Manipulation

-Nu-mi spune, iubitul tău ţi-a făcut urmele astea?

Tăcere fără răspuns.

-Înţeleg. Voia să tragă de pantaloni, dar observase ceva pe geam şi se oprise. Ai noroc păpuşă, o vom face pe pat!

Maşina se oprise, iar noi ne deplasam către intrare. Simțeam cum îmi iesea sufletul din corp. Nu mai aparțineam mie.
-Du-o în spate!

Valetul mă trase după el prin spatele castelului şi mă duse într-un turn. Trebuia să memorez pe unde venisem. Mă încuiase în cameră iar eu căutam rapid o modalitate de a-mi desface mâinile din strânsoare.

Nu am avut noroc, căci sosise şi cu un cuţit îmi desfăcuse strânsoarea.
-Eu spun mai bine să te laşi, decât să te i-au forţat.
-Violul tot viol rămâne.
Văzuse schimbarea mea de comportament. Și deveni curios.

Eram faţă în faţă, iar el se apropia de mine, am încercat să scap, dar ajunsesem în braţele sale. Era în spatele meu şi mă ridicase de pe sol. Mă dusese la pat, unul xxl ca să fie treaba, treabă şi mă aruncase pe el. Probabil aici aducea persoanele ce urmau a fi violate sau obligate să întreţină relaţii cu el. Ok, probabil avea şi femei care i se ofereau pe tavă. Dar părea genul cel iubea obligativitatea.

Mâinile îmi erau ţinute, iar faţa sa îmi amintea de Bryan când încerca să mă aibe la început. De el cum scăpasem?
Închisesem ochii pentru o secundă şi apoi îl privisem plictisită, fără a mă mai zbate.

-Nu mai încerci să scapi?
-De ce? Ca să fii satisfăcut? Mulţam dar dacă vrei să faci sex cu o persoană care nu simte nimic, nu ai de cât!
-O, dar vei simţii draga mea.
-Singurul pe care l-am simţit cu adevărat a fost el, noaptea trecută.

-Ah, ce rău îmi pare că nu eşti virgină.
Zâmbeam sfidătoare.
-Aşa-i că habar nu ai ce înseamnă dragostea?
-Ce ştii tu despre mine?
-Nimic, dar te văd disperat după raporturi sexuale împotriva legii.
-În acest castel, toate femeile vor să se culce cu mine, de ce aş fi disperat?
-Atunci de ce m-ai cumpărat?
-Semeni cu cineva pe care am vrut să o am. Dar nu e ca tine, ea e con.. prinţesă.

Fuck! Chiar despre mine vorbea..

-Apropo, ce e cu părul ăsta la tine? Târfuţele poartă părul scurt. Ca să-şi arate rangul.
-Poate mi-l arăt!?

Mă întorsese nervos pe burtă şi-mi prinsese coada împletită. Scoase cuţitul din cizmă şi-l puse la păr.

-Nu! Am strigat. Nu puteam pierde părul. Bryan nu avea să mă recunoască.
-Ca să vezi că acum îmi aparţii!

Coada căzuse lângă mine, părul acoperindu-mi faţa. Ştiam, odată cu părul, pierdeam şi identitatea.
-Poate pe ea nu am avut-o, dar tu, tu vei fii a mea. Chiar şi cu forţa!

Îl simţeam cum se lipea de corpul meu. Am respirat mai puternic și am reușit să îi distrag atentia de la corp.
-Tot spui că arăt ca cineva. De ce nu mă tratezi ca şi cum aş fi ea?

-Tu? Să fi ea? Se ridicase şi râse puternic. Ea e de neatins! Tu pe de altă parte, te atinge oricine.
-Şi totuşi încă nu m-ai atins! Cred că TOTUȘI, adevărul este undeva la mijloc. Fă-mă să te văd cu alţi ochi şi am să îţi îndeplinesc visele.
-Nu mi le-ai putea îndeplini.

M-am ridicat într-o poziţie elegantă.
-Vrei să mă port ca o prinţesă? Pot uşor, doar sunt actriţă. Hai să vedem până unde putem ajunge.
-Hmm, sună tentant. Să-mi îndeplineşti o fantezie? Asta ar fi să fac totul cu corpul tău.
-Atunci lasă-mă să devin ca ea şi apoi..

-Da, să devii.. chipul tău este asemănător, dar ea mereu transmite bunătate, fericire. Tu, esti goală pe interior.
-Sunt actriţă. Mereu voi avea sufletul gol. Vrei să mă vezi zâmbind? Atunci nu mă forţa şi lucrurile se pot schimba.
-Cauți moduri de a fugi? Râse malefic.
-Nu am să fug, asta dacă mă vei lăsa să merg liberă. Îţi dau cuvântul meu.
-Să cred o actriţă! Mă faci să râd!

Îl privisem cu ochii fixaţi.
-Ok, m-ai convins! Vreau să văd cât de regal te poţi prezenta. Oricum căutam pe cineva care să se prefacă că este într-o relaţie cu mine, ca să nu mă oblige într-o căsătorie următorii 3 ani.

-Arată-mi casa ta!
-Dacă vei fugii, eşti moartă.
Mă ridicasem şi mersesem lângă el.
-Cum am să fug dacă voi sta chiar lângă tine?

Îi mulţumeam naşei mele că mă învăţase să-mi controlez emoţiile şi să manipulez oamenii.
-Sărută-mă şi am să te las liberă.
-O prinţesă nu sărută la prima întâlnire. Zâmbeam satisfăcută că-i dădusem replică.

Zâmbise la rândul său.
-Te-am sărutat mai devreme.
-Dar eu nu am făcut-o, nu-i așa?
-Chiar sună tentant jocul tău. Am să chem slujitorii să-ţi aducă o rochie. Vreau să vi în seara asta la masă cu mine. Arată-mi cât de bine poţi juca!
-Prefer verdele!
-Interesant!

Ieşise râzând.
Ok, scăpasem, dar cum aveam să ajung la Bryan?

M-am învârtit prin cameră şi am văzut blazonul familiei. Îmi părea atât de cunoscut. Cu siguranţă fusese prezentă la cununia dintre mine şi Bryan. Sunt sigură că l-am întrebat de fiecare invitat în parte, dar oare ce-mi spusese de acesta? Nu-mi aminteam..