Sirenele

Capitolul 2

Intr-o dupa-amiaza calduroasa din vara anului 1842, doctorul englez J. Griffin se plimba de unul singur pe o plaja tropicala parasita din insulele Fiji. Alunga cu palmele insectele sacaitoare din jurul capului sau, blestemand vremea innabusitoare care le-a permis sa se inmulteasca fara noima. Doctorul Griffin era membru al distinsei organizatii cunoscuta sub denumirea British Lyceum of Natural History si nu era deci strain de minunile si ororile de care este capabila natura. Totusi, chiar si mintea lui invatata era prea putin pregatita pentru ce avea sa i se dezvaluie in acea seara inabusitoare. Caci acolo, printre nisipurile albe, luandu-i si ultima rasuflare, o fiinta parca rupta din pagini de mitologie il astepta sa o descopere. Sau cel putin, asa spune povestea...

Saga sirenei F

Secolul XIX este unanim acceptat ca insemnand o etapa marcata de omul zapezilor si de inselatoriile criptozoologice, pe cat a reprezentat o era a descoperirilor stiintifice. Pentru fiecare Darwin care a luminat publicul in diverse privinte ale vietii si ale lumii, a existat cate un Phineas Barnum fericit sa ii alimenteze pe oameni cu povesti fabuloase. Pentru suma necesara achizitionarii unei paini, orice copil american al anilor 1840 poftind la ceva senzatii tari putea admira uluitoarea descoperire a doctorului Griffin, Sirena Feejee, denumita astfel la indrumarea asociatului sau in afaceri, domnul Barnum. De atunci si pana astazi, indiferent unde sunt gasite, aceste animale-trofee, asociate mai ales cu apele Orientului Indepartat, poarta denumirea de "sirene Feejee", in amintirea a ceea ce a reprezentat un fals faimos, din anii 1800, al circarului P. T. Barnum.

La inceputul anului 1822, calatorind in Indonezia, capitanul de vas Samuel Barrett Eades, un american aflat in slujba companiei Perkins and Co. din Boston, a sosit in orasul Batavia. Era proprietarul unei optimi a vasului comercial Pickering, al carei detinator majoritar era un om pe nume Stephan Ellery. Explorand noua asezare care il gazduia, Eades a nimerit intr-un context ce i-a permis sa priveasca, uluit, un animal inalt de pana intr-un metru, a carui infatisare bizara ii intrecea uratenia. Marinar experimentat, Eades trebuie sa fi fost familiarizat cu hartile care circulau in secolul XIX si cu monstri reprezentati pe marginile lor. Ceea ce vedea acum era chiar una dintre acele aratari, doar ca de data aceasta o privea cu proprii sai ochi.

Sursele acestei istorii nu se pun de acord asupra dimensiunilor creaturii, dar literatura este unanima in ce priveste aspectul presupusei sirene. Coada sa era cea a unui somon, in timp ce capul si toracele apartineau unei femele de urangutan. Ochii erau artificiali, iar unghiile erau facute din fragmente de coarne sau din tepe de porc spinos. Insa Eades a considera aratarea naturala, ceea ce l-a motivat sa isi vanda partea sa din nava si sa cumpere sirena contra sumei de 2.000 de dolari americani. Credea ca expunand bizareria isi va recastiga rapid suma investita prin taxarea curiosilor ce vor dori sa o priveasca.

Astfel, Sirena Feejee - care pe atunci nu purta acest nume - a fost pentru prima data expusa in Cape Town, in toamna lui 1822, in cafeneaua Turf din strada Sfantul James. Aceasta a durat din septembrie 1822 pana in 9 ianuarie 1823. Oamenii de stiinta dezaprobau afisarea publica, dar audienta generala credea ca priveste ceva autentic. Totusi, artefactul lui Eades a inceput sa fie atacat si dezmintit din tot mai multe directii, pierzandu-si din credibilitate si din public. Pana in decembrie 1822, oamenii deja nu mai aveau interes fata de Sirena Feejee, expozitia fiind inchisa la scurt timp dupa aceea. In anul urmator, Eades a facut un tur al provinciilor iar apoi, intre 1825 si 1842, obiectul si-a pierdut urma.

Sirena a reaparut in 1842, atunci cand Moise Kimball, proprietarul Muzeului Boston, a achizitionat-o de la fiul lui Eades. Exponatul a ajuns in posesia lui Barnum in primavara lui 1842. Pe 18 iunie Barnum si Kimball semneaza un contract prin care se inteleg sa exploateze la maxim aceasta "curiozitate". Kimball ramane proprietarul de drept, iar Barnum inchiriaza creatura cu 12,50 $ pe zi si o expune in "Muzeul sau American".

Pentru a promova Sirena Feejee, circarul va scrie un pamflet denumit "O scurta istorie a sirenelor", avansand teoria ca aceste fiinte reprezentau veriga lipsa dintre oameni si pesti. Comica dupa standardele de astazi, teoria parea foarte plauzibila in anii 1840. Cai de mare, lei de mare, sirene. La un nivel elementar, avea sens.

In realitate insa, se pare ca aratarea fusese conceputa de un meserias indonezian, din "hartie mestecata" si diferite parti din pesti exotici sau dintr-un bust de pui de urangutan, o coada de peste si un cap de maimuta. La fel de "butaforice" erau si doctorul Griffin si fictionalul "Lyceum of Natural History", nimic altceva decat scornelile lui Barnum (foto jos), care avea nevoie de un fond credibil pentru promovarea sirenei.