Aroma Iubirii

Capitolul 9

     Câteva zile mai târziu

Timpul trece, ar relația mea cu Justin devine tot mai frumoasă.
     Eram în oraș cu Justin, când am primit un telefon.

  -Alo!
-Alo, sunt tata, vino urgent la spital! A spus el cu un glas speriat
-De s-a întâmplat? Am spus eu cu o voce tremurândă.
-Mama ta....
 
   Atât a apucat să spună. Am scăpat telefonul, parcă un bolovan uriaș îmi apăsa inima.

    Am pornit repede spre spital. Am alergat cât am putut de repede.

   Când am ajuns, mama abia mai trăia. A fost băgată urgent în sala de operație. M-am dus și l-am întrebat pe tata ce s-a întâmplat. A avut un accident auto. Un bărbat i-a lovit mașina și a fost ucis de impact.

     După câteva ore de așteptare, doctorul a venit la noi și ne-a urat condoleanțe.
Se pare că, persoana care mi-a dat viață, și în același timp prietena mea, a plecat la la Dumnezeu și nu se mai întoarce. Durea mi-a străpuns inima.
     Și în suflet îmi mișună întrebarea: Ce rost are viața, dacă nu e mama să o îndulcească?

    După câteva luni
Deși a trecut o vreme de la moartea mamei, tot sunt tristă și nu pot concepe că a murit.  

  Din perspectiva lui Justin
Emma este într-o depresie profundă. Cu greu vrea să mănânce, de atunci nu mai merge la școală, dar îi voi fii alături, și voi încerca să îi readuc pe buze zâmbetul frumos și strălucitor.

  Din perspectiva Emmei

  M-am decis că, dacă mama nu poate fi lângă mine, mă voi duce eu la ea. Nu puteam să nu mă gândesc că îl voi lăsa pe Justin singur, totuși... Nu pot să trăiesc cu durerea aceasta în suflet.
    M-am urcat pe acoperișul casei și m-am uitat în jos. Încă un pas și mă voi duce la mama.

     Din perspectiva lui Justin

Oare unde este Emma? Oh... Nu, credeam că vorbește durerea din ea, sper să nu se sinucidă!
    Am alergat spre acoperișul casei și am văzut-o pe Emma, care era la un pas de moarte. Am înaintat spre ea încet fără să spun nimic, și când să se arunce, am prins-o de mijloc, am întors-o spre mine și am sărutat-o.
-Ce crezi că faci?
- Mă duc la mama. Îmi este atât de dor de zâmbetul ei frumos și strălucitor, de vocea ei caldă și de chipul ei frumos
-Crezi că mama ta ar fi vrut să faci asta? Ea ar fi vrut să fii fericită, te iubește și te veghează de sus, este și va fi mereu vie în amintirea și inima ta și a celorlalți, dar dacă vrei să te arunci nu te opresc. Vreau doar să știi că mă voi arunca și eu cu tine!

   Din perspectiva Emmei

Când am auzit că vrea să se arunce, am încremenit. Nu puteam să mă arunc, nu aș vrea ca Justin să pățească ceva bărbatul pe care îl iubesc din tot sufletul.

Atunci am realizat că mama nu ar fi vrut să mă duc la ea, mereu a vrut să fiu fericită.
  I-am răspuns repede lui Justin:
  -Stai! Promit că nu voi mai face așa ceva, doar să nu faci nimic....   Deși a trecut aproape un an de la moartea mamei, rana din inima mea este foarte adâncă.
- Dacă este adâncă o voi repara eu, o vom repara noi cu iubirea noastră.
     Apoi m-a îmbrățișat și s-a uitat cu ochii lui mari și verzi în ochii mei.
- Împreună vom trece și peste asta, a spus el cu o voce caldă.
  Am aprobat și l-am îmbrățișat spunând-ui
-Să nu îmi dai drumul niciodată!
-Nici nu aveam de gând!
     Am mers înapoi în casă, am făcut un duș fierbinte și am adormit în brațele lui.