Aroma Iubirii

*Finalul*

    Au trecut câteva zile de când eu și Chad ne-am împăcat. Nu știu, am o presimțire ciudată....
      Azi voi ieși cu Chad și Jack în parc.

      În parc

Eu împing căruciorul, iar Chad este în spatele meu. Zâmbim. În sfârșit avem suntem fericiți. Am și eu parte de fericire.
    Eu înaintez, mă uit la Chad în spate.

- Eli, ai grijă!

      În fața mea văd scări, multe în jos. Mă împiedic, Chad mă prinde de mână, dar căruciorul se rostogolește în jos, până la bază. Nimic nu se aude din cărucior.
    Repede coborâm scările și sunăm la ambulanță care ajunge imediat.
Ne vedem copilul plin de sânge la cap. Mâinile și piciorușele sale minuscule sunt și acestea, pe alocuri, ba zgâriate, ba lovite.
    Ne îndreptăm spre spital, îngrijorarea lui Chad i se citea pe față. Eu plâng în hohote : Este numai vina mea, ce-am făcut? Jack..... Copilașul meu.... Chad! Copilașul nostru!
     Plâng neîncetat, iar Chad încearcă să mă consoleze, mă întărește : Nu te îngrijora, totul va fi bine!

     Ajungem la spital, iar Jack este dus într-un salon, noi rămânând cu un uriaș semn de întrebare.

   După două ore

Doctorul vine cu o față tristă care îmi face corpul să tremure. Sunt îngrijorată. De ce doctorul este atât de posomorât?

- Doctore? Izbucnesc eu.

- Ne pare foarte rău.... Am făcut tot ce am putut!

- Asta ce înseamnă? Spun eu prinzându-l pe doctor de halat și scuturându-l zdravăn.
- Condoleanțe!

- Cum adică? Nu este adevărat!

    Mă las jos și încep să plâng. Chad se așează lângă mine, și el începe să plângă. Amândoi suntem distruși de vestea primită.
  Mă ridic, înaintez spre salonul copilului meu.
  Intru, îi iau cearceaful de pe față. Parcă doarme. Este atât de inocent. Un aparat  bipăie, ușor. Îl las jos.

- Doctore! Doctore!

       Toată lumea aleargă spre salon, iar toți sunt minunați și sunt uimiți.

- Trăiește, îmi spune o asistentă.

- Cum a putut doctorul să fie atât de neglijent?

      Chad vine, și este în culmea fericirii.
Acesta sună la poliție, care ajunge numaidecât.
     Aflăm că doctorul este de fapt un traficant de organe.

- Cum?!
  
      Este arestat și dus să putrezească în mititica.
    
    După o lună

Din fericire Jack este bine. A fost externat din spital.
  
- Ce sperietură am tras, nu? Îmi spune Chad râzând ironic.

- Nu este amuzant!

- Știu.

- Ai plâns! Spun eu zâmbind

- Păi normal! Tu și Jack sunteți totul pentru mine! N-aș putea să pierd pe niciunul dintre voi.

- Mda! Spun eu întristându-mă puțin...

- Ce?

- Nimic!

- Ai tu ceva!

- Nu, nu am!

- Știi bine că te cunosc foarte bine!

- Ți-am spus că nu am nimic!

- Eli!

-Mi-am amintit de Amily.

- Amily?

- Păi, aici locuiai... Ea mi-a răspuns la ușă în cămașa ta....

- Chiar îmi pare rău! Sincer!

- Știu!

    Ne îmbrățișăm, iar mai apoi merg ca să îi dau lui Jack de mâncare.

Mă întorc la Chad. Acum viața mea e perfectă.
   Îmi iubesc viața! Sunt extrem de fericită.

     Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Hei cititorilor! Un final scurt și poate, previzibil.
     Nu știu dacă voi continua să scriu. Aștept comentarii : Să scriu sau nu?

Îi mulțumesc dragii mele prietene
    minodora16bie
Care m-a încurajat să încep să scriu.
    Te iubesc sis!
Vă iubesc și pe voi cititorilor!
    
        Mulțumesc mult pentru că ați citit și votat * AROMA IUBIRII *