Psihologul...

1

- Eric, ti-am lasat mancare in frigider, ai bani in sufragerie langa televizor, eu am plecat. ma intind dupa cheile casei care stau agatate in cuierul de langa usa, le bag repede in buzunarul gecii de piele si imi trag repede ghetele in picioare. 

- Briana, stai putin ! spune Eric in timp ce cobora scarile.

- Da, ce este ? intreb intorcandu-ma cu fata spre el.

- Esti bine ? tonul lui ingrijorat ma face sa realizez cat de repede a crescut.

- Voi fi, nu-ti face griji ! spun si il mangai usor pe fata.

- Te-ai mai gandit la ce am vorbit aseara ?

- Da, si sunt de acord, ai dreptate, voi merge, dar momentan trebuie sa-mi gasesc de lucru, dupa ma voi ocupa si de psiholog, ok ?

- Bine, ai grija !

- Si tu !  il pup pe obraz si apoi ies repede pe usa. Fac cativa pasi apoi aud usa deschizandu-se.

- Apropo, la multi ani !

- Multumesc ! spun zambind. Am uitat cmplet de ziua mea, am prea multe pe cap.

                                                                                                *

Dupa aproximativ jumatate de ora de mers cu autobuzul  ajung in fata clinicii la care am interviul de angajare astazi. Una dintre cele mai bune clinici psihologice din tara. Emily si Hailey, dragele mele prietene, mi-au propus dupa ce au auzit ca nu am niciun plan cu viata mea.

 Ma apropii cu pasi repezi de intrarea cladirii si imping usa cu putere. Cu cat se va termina mai repede cu atat mai bine.

O femeie frumoasa, inalta si blonda cu un par drept ma intampina.

- Buna ziua ! Va pot ajuta cu ceva ? intreaba cu un zambet fals.

- Da, am venit pentru postul de secretara.

-Minunat, pe aici ! spune si imi face semn sa o urmez.

Urcam in lift iar  "doamna blonda" apasa pe butonul pentru etajul 10, adica ultimul etaj. Liftul ajunge imediat si iesim amandoua din el. In capatul holului era o usa mare, putin diferita fata de celelalte.

- Biroul domnului Moore e in capatul holului, asteptati acolo, domnul Moore intarzie putin.

- Domnul Moore ? intreb nedumerita. Clinica este cunoscuta, insa oamenii care o conduc se feresc pe cat posibil de faima.

- Da. Domnul Moore, proprietarul clinicii.

- Am inteles, multumesc !

- Cu mare placere ! se intoarce pe calcaie si dispare in lift.

Ma apropii incet de usa. Cu cat ma apropii mai tare bataile inimii se intensifica. Ajung in fata usii si apas usor pe clanta. Aceasta se deschide, iar eu pasesc speriata inauntru. Rasuflu usurata cand imi dau seama ca nu e nimeni inauntru, fapt care ma bucura si mai tare cand realizez ca ar fi trebuit sa bat mai intai.

Intru si inchid usa dupa mine. Cum intru observ un birou alb pe care stau asezate frumos foarte multe hartii. In dreapta o canapea mare neagra, in fata acesteia o masuta mica din sticla pe care se afla o vaza cu niste trandafiri galbeni in ea, cateva tablouri pe pereti, dar ce-mi atrage atentia cel mai mult este peretele din spatele biroului, un perete facut tot din sticla, privelistea superba a orasului nostru frumos imi taie rasuflarea. Imi dau seama ca domnul Moore chiar are gusturi.

Imi las telefonul pe canapea si ma apropii de birou, imi trec degetele peste lemnul masiv, apoi imi intoarc privirea spre superba priveliste. Ma apropii de geam, privesc putin orasul. Imi ridic privirea spre cer si imi amintesc de parinti. De mama mea frumoasa si grijulie, de tatal autoritar, dar afectuos.