Psihologul...

3

- Aici lucrezi tu ? Spune Eric uimit.
- Da Eric, aici lucrez eu, e frumos, dar nu e nimic special. Îl pupă pe obraz și se dă jos din mașină. Face câțiva pași și își aude numele. Știa cine o strigă.
" O voce pe care nu o poți uita."
Se întoarce și vede ochii lui negri care o nelinișteau.
- Bună dimineața domnule Moore !
- Bună dimineața Briana ! De ce nu mi-ai spus că ieri fost ziua ta ?
- Păi contează ?
- Bineînțeles, noi sărbătorim ziua tuturor angajaților.
" Mă bucur că am clarificat că nu sunt cu nimic mai specială. " Asta voia să-i spună, dar nu avea curaj.
- Nu am ce să sărbătoresc... Se întoarce cu spatele la el și intră în clădire. Intră în lift și după ea urcă domnul Moore de mână cu Nina.
- Oo, bună dimineața Briana ! Spune ea cu un zâmbet dezgustător de perfect.
" Să-i spun Nina sau domnișoara Moore ? "
- Bună dimineața Nina ! Îi răspunde Briana zâmbind.
- Îți stă foarte bine în rochia asta, îți scoate în evidență formele și se asortează cu părul tău portocaliu.
- Mulțumesc... Observă că domnul Moore o privea din cap până în picioare.
Liftul ajunge unde trebuie și toți trei ies din el.
- Hai dragă, să-ți arăt biroul.
- Tu doar spune-mi unde e că mă descurc.
- Păi ultimul pe dreapta.
- Adică lângă al meu ! Spune el, de data asta foarte serios.
- Ok ! Spune Briana și pleacă grăbită.
Intră în birou și rămâne uimită.
- E superb !
- Mă bucur că-ți place ! Eu le-am spus cum să decoreze.
Domnul Moore trece pe lângă ea și se așează pe canapeaua mov din fața peretelui făcut tot din sticlă.
- Uite, acum poți privi cerul liniștită. Am văzut cât de mult ți-a plăcut cel din biroul meu și m-am gândit să-ți dau și ție un birou asemănător, doar puțin mai mic.
- Nici nu știu ce să zic...
- E doar un birou. Am vrut să te simți cât de cât bine la muncă. Spune și se ridică de pe canapea.
Briana se apropie de el și îl îmbrățișează strâns.
- Mulțumesc mult ! Acesta își pune mâinile în jurul taliei ei subțiri și o strânge puternic.
" Briana, nu e bine ce faci !"
Se îndepărtează ușor de el și zâmbește, un zâmbet timid.
- Îmi pare rău, m-am entuziasmat.
- Nu-i nimic, stai liniștită.
Briana se așează la birou. Biroul ei negru. În legătură cu ziua ta...
- Ziua mea de naștere este doar o zi. Nu vreau să o sărbătoresc.
- Ok, am înțeles, vom discuta despre asta altă dată. Eu trebuie să plec în biroul meu, dacă e ceva te sun. Spune și iese rapid, închizând ușa după el.
" Și eu ce-ar trebui să fac acum ?"
Își scoate telefonul din geantă și pune geanta pe birou. Cum aprinde telefonul, primește un mesaj.
D. Moore : Vei primi mai târziu niște acte care trebuiesc semnate de mine, când le primești mi le aduci mie.
" Bun, deci până atunci eu stau degeaba. "
D. Moore : Apropo, chiar îți stă foarte bine în rochia aia.
Briana își dă ochii peste cap și pune telefonul pe birou. Se ridică de pe scaun și se apropie de geam. Privește orașul care este mult mai liniștit decât de obicei.
Telefonul fix de pe birou începe să sune și ea se întoarce cu fața spre el. Se apropie rapid și răspunde.
- Alo ?
- Domnișoară Davis, actele pe care trebuie să le semneze domnul Moore au sosit.
- Ok, cobor imediat să le iau.
Briana își ia telefonul și iese din birou. Fără să-și dea seama își întoarce privirea spre biroul domnului Moore. Și-ar fi dorit să iasă în momentul acela pe ușă, dar nu...
Intra în lift și imediat după ea vine și Nina. Nina apasă pe butonul pentru parter, ușile liftului se închid și zâmbetul Ninei se transformă intr-o față serioasă.
- Trebuie să discutăm ceva important dragă Briana.
- Ce anume ?
- Uite, poate că Arthur al meu se comportă drăguț cu tine, dar doar eu sunt în mintea și-n inima lui. Tu ești o simplă angajată, ai înțeles ?
" Arthur al ei ? Dar ce e ? Un câine ? "
- Stai liniștită "dragă" Nina, nu mă interesează subiectul Arthur. Spune zâmbind, un zâmbet cât se poate de fals.
Liftul ajunge la parter și Briana iese grăbită.

                               *
Un ciocănit în ușă îl trezește pe domnul Moore din visare.
- Intră !
Pe ușă intră Briana. Razele soarelui îi mângâiau părul scurt, portocaliu și ochii ei căprui, iar rochia vișinie care era mulată pe corp nu făcea decât să-l înnebunească pe domnul Moore.
- V-am adus actele pe care trebuie să le semnați.
- Bun, lasă-le pe birou, mă uit peste ele mai târziu.
Se apropie de birou și pune cu grijă actele peste alte hârtii. Se întoarce și iese închizând ușor ușa după ea.

                                *
Cum intră pe ușă, Briana observă că pe măsuța de cafea dintre cele doua fotolii turcoaz, erau frumos așezați într-o vază niște trandafiri de un roșu închis.
- Doamne, sunt superbi ! Se apropie și vede că lângă vază se află un bilețel.
" La mulți ani ! Îmi pare rău că ți-am spus cu întârziere, dar nu am știut. Știu că trandafirii roșii sunt un mare clișeu, dar m-am gândit că ți se potrivesc. Frumoși și delicați, așa ca tine..." semnat A.M.
- Ce dulce !