Aleasa regelui cu colti

Capitolul 14

Perspectiva autoarei

Masina condusa de creaturile noptii duceau printesa luminii intr-o lume putin cunoscuta de ea. O lume a sacrificiului, a inselaciunii si crimei.

Creaturile ascultau fiecare bataie a fiintei din spatele lor. Le era frica de ea si fata stia asta. De aceea putea sa-si mentina pulsul calm. Daca ei iti stiu de teama nu se asteapta sa iti lasi garda jos. Daca nu esti destul de puternic, ajungi sa te pierzi in haos. Intunericul te trage din ce in ce mai aproape si te inghite. Un muritor nu poate sa infrunte creaturile supranaturale oricat ar incerca. Il poate incetini, dar niciodata nu il poate distruge complet. Mereu o sa se regenereze si o sa apara si mai puternic. O sa loveasca cand te astepti mai putin si o sa te distruga el pe tine...

Izabella incerca sa strapunga negrul geamurilor si sa distinga anumite repere. Dar incerca degeaba. Regele lor nu isi putea permite ca ea, cea mai puternica vanatoare-fiinta care il poate ucide cu sange rece, sa afle si locul in care ei salasluiesc.

Masina se opri si un fior ii traversa corpul fetei. Acelasi castel infiorataor, cu aceasi vreme oribila, cu aceiasi demoni ce vegeaza poarta. Data trecuta fu mai bine pentru ea. Muzica ce rasuna atunci ii alunga orice urma de frica sau indoiala. Acum o melodie frunebra, inexistenta, impanzea locul. Era muzica sufletelor chinuite, a vietilor sfasiate si a placerii sadice. Acum se afla pe teritoriul lor, oare putea sa fie la fel de puternica? Una din greselile ei fu faptul ca nu il intrebase pe tatal sau daca ei, ca vanatori, au vreo slabiciune. Poate ca nu. Acum regreta ca Universul hotari ca ea sa fie speciala. Sigur avea sa-si piarda cumpatul in aceste luni si i-ar fi aflat secretul. Ar fi avut o slabiciune si cu asta i-ar putea veni de hac. Poate trebuia sa vorbeasca cu bunica ei inca o data. Bunica ei este vrajitoare si una destul de puternica. De cand a avut prima aparitie a noilor sai ochi, ea a incercat sa-si dea seama de ce s-a intamplat asta si cum nu s-ar mai putea repeta. A consultat chiar si vrajitoarele din Consiliul Vrajitoarelor(fiecare specie are un consiliu: vampirii, vanatorii, vrajitoarele, ninfele si zanele, varcolacii,etc) dar degeaba. Dna. Roseman nu a vrut sa le spuna cine e faptura care poseda acest blestem, ci doar ca a intalnit-o. De atunci, mai exact de la 9 ani, daca Izabella isi pierde controlul, ochii ii sunt acaparati de venisoare negre ce ii intuneca irisul. Dar nu a mai putut vorbi cu bunica sa, asa ca ea nu stie despre ultima transformare a nepoatei sale. Poate ca daca Izabella s-ar fi dus la ea si i-ar fi povestit...poate ca vrajitoarele si-ar fi dat seama cine e cu adevarat. Aceea ar fi fost ziua in care, pentru prima data, vrajitoarele s-ar fi inchinat cuiva. Dar asta nu s-a intamplat. Se pare ca Universul mai vrea ca aceasta poveste sa continuie. Nu, nu Universul. Ci doua persoane ce privesc cu dragoste si teama spre fiinta ce intra pe acum pe portile Iadului de pe Pamant. Aceste doua fiinte au considerat ca persoana cea mai draga lor mai are nevoie de un gram din fiecare sentiment. Dar au procedat bine, desi stiau ce avea sa se intample?

Iza pov*

Acelasi majordom ma intampina la poarta.

-Domnisora, este o onoare sa va revad!

-Aham...poate cineva sa-mi ia bagajele?

-Desigur! Acestea or sa fie duse in camera dumneavoastra. Acum, va rog sa ma urmati, Majestatea Sa va asteapta!

-O secunda! Am uitat un dosar!

Tata mi-a dat un dosar ce trebuie semnat de Christian. A spus ca as fi putut sa-l semnez eu, dar cum inca nu sunt conducatoul oficial, trebuie sa o faca el. De aceea va veni intr-o zi aici, cand vom avea mai putin de lucru.

Am luat dosarul ca o adevarata multimiliardara ce e obisnuita cu contractele si am urmat majordomul. Chiar daca e vampir, pare de treaba. Mai de treaba ca ceilalti. Totusi, nu judeca o carte dupa coperta! Coperta asta a lui are, mai mult ca sigur, un motiv.