Aleasa regelui cu colti

Capitolul 42

-Chris...!

-Mda...

-Haide, te rog, nu in masina. Hai sa intram in castel.

-Cum doresti, regina mea!

O lua pe sus, sarutandu-i pielea gatului, in timp ce ea dansa de fericire in interiorul ei la auzul acelor doua cuvinte. Seara decursese perfect. Pana sa intre pe usile palatului si Christian sa o lase jos, mirosind aerul, in timp ce Edward deja il astepta in picioare, cu bratele incrucisate la piept si ochii rosii.

-Asa! Miroase! Miroase! Ce simti, ha? tipa la el, in timp ce regele ii facu semn cu mana lui Lexi sa plece.

Nemultumita, il blestema inca o data pe Edward ca i-a stricat seara.

-Explica. ii spuse Christian pe un ton calm, in timp ce isi arunca haina pe un fotoliu.

-Da, acum sunt aici ca replica ta, nu? Tu colinzi fericit orasul si eu stau aici facandu-ti tie treaba! Ce, nu-ti convine ca miroase a doctori? Iti aduce aminte de atunci, nu? Atunci cand din cauza ta, era sa moara Chloe si tie ti-a pasat foarte mult, incat imediat ai fugit la scumpa ta iubire!

-Nu imi spui tu mie cat imi pasa de sora mea si cat nu! racni el, apucandu-l intr-o secunda de guler.

-N-am dreptate?! Atunci cand Chloe a fost prinsa in propria casa de rogue si aproape sfartecata, ai facut ceva?! Nu, doar cand ai intrat in castel ai inceput sa tipi ca nu vrei doctori aici si daca nu era Miranda...Chloe era moarta!

-Pentru ca medicii nu au ce cauta printre vampiri! Daca nu esti suficient de puternic, mori!

-E sora ta!

-Ce-i cu mediciul?! Simt mirosul lui si de varcolac si zana!

-Acum te intereseaza? zise smucindu-se din stransoarea lui.

-Edward...nu-mi forta limitele!

-Nu, Christian! Nu le forta tu pe ale mele, pentru ca au slabit atat de tare incat o sa plec unde vad cu ochii! Eu am stat aici cand a fost mai greu, cand tu ai dat bir cu fugitii! Ca si azi! Ai adus-o pe mostenitoarea lui Roseman de parca era o carpa si practic mi-ai zis sa ma descurc. Dar stii ce a insemnat asta?! Habar n-ai! A trebuit sa folosesc favoruri din partea ta pentru a chema cei mai buni medici ai supranaturalului pentru  o salva! Am golit sala de operatii de la Shadow Hospital de aparatura si am mutat-o pe toata in nenorocita aia de camera! Demonulul ala i-a lasat magie neagra pe peretii venelor si asta ii manca! Nu ii dadusera mai mult de o ora si eu deja eram in birou gandindu-ma cum putem scapa de un posibil razboi. A venit mostenitoarea lui Balker care arata si ea ca moartea si au spus ca singura sansa e golierea intregului corp de sange si apoi sa il inlocuiasca cu altul curat, asta dupa ce practic ii lasau venele sa-i pocneasca in corp! Stii care erau si acolo sansele? Sub 30%! Nu stiu cum, dar ii multumesc celui de Sus ca acum e stabila. Doctorii au plecat, dar au spus ca urmatoarele ore sunt periculoase. E de ajuns ca printesica de Balker sa spuna un cuvant din ce a vazut si cu toata armata ta buna de nimic, vanatorii or sa te starpeasca! Asa ca, majestate, pana nu ti vine mintea la cap sa nu ma cauti!

Tipa la Christian cu ochi de jar, in timp ce acesta il asculta mirat. Edward avea dreptate, dar nu avea sa o recunoasca. Pana la urma el e regele!

Arunca cravata langa sacou, dupa cateva secunde aflandu-se langa usa camerei Izabellei. O lumina slaba era aprinsa. Intra in camera ce inca nu fusese scapata de masa de operatie, cearsafuri ori aparatura ce inca era legata la un trup aparent plapand. Se incrunta la marea de fire ce perfora pielea subtire a vanatoarei. Niciodata nu ii placusera spitalele, iar incaperea asta arata ca unul. Se apropie de pat si vazu cateva scrisori pe noptiera, una fiind deschisa in mana vanatoarei. I-o lua si o aseza langa celelalte, inainte ca ea sa tuseasca involuntar, scuipand sange pe cearsaf.