Live [Bungou Stray Dogs Soukoku - ROMANIAN]

1

- O, donatori ai întunericului, să nu mă treziți din nou. 

Pentru prima dată, băiatul roșcat și-a găsit într-un final adevărata putere. Puterea care l-a făcut să-și piardă propriul control. Puterea care l-a făcut să aibă nevoie de cineva care să-l oprească. Puterea care l-a făcut să întâlnească pe cineva pe care să-l iubească. 

- Chuuya, ajunge. Spuse brunetul, salvându-l de propria lui lume, lumea în care înnebunea. 

- Chuuya. Vocea brunetului bântuia în mintea roșcatului din nou și din nou, făcându-l să se simtă din ce în ce mai nebun.

- Chuuya! Vocea familiară a unei femei l-a trezit. Își șterse ochii de dimineață, încercând să o recunoască. 

- Kouyou. A spus, dându-i o privire de „ce s-a întâmplat?".

Aceasta se așezase pe patul său. 

- Ai transpirat. Ce ai visat? Era legat de Dazai? Întrebase ea.

Numele „Dazai" îl irita. Expresia feței lui care arăta că tocmai se trezise, se schimbase într-una nervoasă. 

- Nu. Niciodată. Și nu mai pronunța acel nume vreodată, onee-san. 

- Mă întreb de ce. Spuse Kouyou. Chuuya se simțea presat așa că a părăsit camera cu o expresie nervoasă fără a spune nimic.

- Se pare că nu e în toane bune, spuse ea. 

El merse rapid la vinurile sale, desfăcând una din sticle, îmbătându-se cât putea el de mult. Se simțea de parcă ar arunca totul în urma sa. Nu știa exact ce e acest sentiment pe care îl avea. Vroia doar ca totul să revină la normal. 

Kouyou care îl privea din tocul ușii, oftase zgomotos.  

- Mi-e dor de tine, imbecilule!

Asta e ceea ce a spus Chuuya, înainte să-și arunce paharul ce se sparse, exact ca el. 

***

Între timp, Dazai avea parte de o zi perfect normală. 

Agenția Detectivilor Armați? Acum se pregătesc pentru o misiune. Ranpo își puse picioarele pe birou în timp ce mânca un snack, Kenji plecase la fermă, Yosano era la cumpărături, Kunikida pregătea în detaliu planul ideal, iar Atsushi îi asculta glumele lui Dazai. Ce zi perfectă , gândise el.

- Dazai, mâine seară, poți să mergi te rog la casa asta abandonată să găsești ceva informații? Întrebase Kunikida. 

- Eeh? De ce nu merge Atsushi? Întreabă Dazai cu o expresie de „nu vreau să merg" pe fața sa. 

- Atsushi va veni cu mine la HQ, spuse el. În plus, dacă mergi tu știu că te vei descurca. 

Dazai care era pe cale să spună ceva, și-a închis gura înapoi. A zâmbit, apoi și-a îndreptat privirea spre cer, amintindu-și cea mai bună noapte din viața lui. 

- Dacă ești tu, știu că poți s-o faci, Chuuya, spuse Dazai zâmbindu-i. 

Aveau încredere unul în celălalt, doar că nu-și daseră seama de asta. S-a uitat la partenerul lui, adorând cât de frumos putea fi sub lumina lunii.

 Odată cu căderea adversarului, Chuuya a căzut și el pe pieptul brunetului, lucru ce l-a făcut să-și revină la normal. Roșcatul a simțit mâna atât de bine cunoscută de el, mângâindu-i părul în timp ce brunetul îi șoptise: 

- Odihnește-te, partenere.