De eu as fi natura, s-ar prapadi pamantul.
Cu munti de dor, eu greu l-as incarca,
Iar ploaia mi-ar fi de tristete, plansul,
Ce solul sacru cu suferinta l-ar uda.
Vantul mi-ar fi soapte in zbor, iar pasarile vise,
Ce cutreiera lumea de zor, si nu se lasa prinse.
Copacii mi-ar fi amintiri, cu radacinile infipte,
In bietul sol ce-ar suporta, doar ganduri chinuite.
Soarele-ar fi iubirea mea nemarginita,
Ce-ar incalzi si lumina lumea, intr-o clipita.
Iar florile mi-ar fi, o sublima creatie,
Alimentate de mult dor, nebune pasiuni,
Si stelele pe cer, sclipirea-mi din privire,
Si dulci amaraciuni, trecute promisiuni.
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
