Poezia XXXI

921 45 11
                                    

Pe gura-mi ies multimi de vorbe,
Dar nimeni nu le mai absoarbe,
Trec ignorate si se duc departe.
'Nainte de a le rosti, pare c-au fost uitate.

Urechile-mi aud suspine mute,
Si-aici, la fel, n-are cine s-asculte.
Chiar de-ar urla durerea toata,
In seama tot n-ar mai fi luata.

Mainile-mi ating bucati de inimi frante,
Suferinta, acum, pare enorm sa ii incante.
Ma tai in cioburile sufletelor ce agonizeaza,
Iar pielea mea, la fel ca ele, sangereaza.

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum