Promise me I // Terminată

13.

~T~

Dupa multe ore de mers, am ajuns intr-un alt oras abandonat in care banuim ca se afla Gabriel.

Practit fara nici un indiciu sau semn am cauta acul in carul cu fan.

Nu pot sa spun ca locul asta este mai diferit decat celelalte dar sunt mai putine cladiri mari si mai multe sanse posibile sa gasim ceva pe aici. Simt ca aici e Gabriel.

"Deci pe unde mergem?" am intrebat confuza.

"Drumul este liber. Tu mergi in stanga, eu in dreapta. La sfarsit o sa ne intalnim la cea mai mare cladire din centru." a spus Chester asigurandu-se ca totul e in ordine.

Am pornit singura printre cladiri, cautand indicii. Majoritatea aveau usa de la intrare deschisa si erau pe jumatate demolate, deci nu era asa de greu. Totul a fost asa pana am ajuns in centru. Picioarele au inceput sa-mi tremure din cauta tensiunii si ingrijorarii mele, pana l-am zarit pe Chester.

"Nu am gasit nimic." am spus ridicand din umeri.

"Nici eu. Deci am ajuns la ultima varianta. Daca aici nu il gasim, mergem in alt oras." a soptit Chester cu atentie ca sa nu il auda cineva.

A scos de sub sacou un pistol, apoi a inceput sa faca pasi spre intrare. A incercat clanta, iar din fericire usa era descuiata. Inima a inceput sa imi bata foarte tare incat o auzeam si eu, in timp ce urcam treptele inguste care duceau la un singur coridor. La capatul lui se afla o hala goala.

Am auzit un zgomot. Am inceput incet sa ma apropiu de sursa de unde se auzea ceva, iar Chester era langa mine si ma apara.

Un trup slab de barbar era cazut la pamant. Mainile si picioarele ii erau legate, iar la gura avea o batista stransa cu un nod la ceafa care ii lasa urme. Barbatul era imbracat cu haine militaresti si avea trasaturi pe care le cunosteam. GABRIEL.

M-am apropiat de el si am inceput sa ii desfac funia de la maini si de la picioare. S-a ridicat in picioare putin nesigur, apoi si-a desfacut singur batista de la gura. A rasuflat usurat, apoi m-a luat in brate.

"Nu este timp de pierdut. Trebuie sa iesim de aici." a spus Gabriel. Mi-a fost dor de vocea lui blanda.

L-am luat de mana si am cautat iesirea, iar Chester era chiar in spatele nostru. Cand am ajuns la iesire, o voce groasa a strigat.

"Stati!" de dupa niste lazi au iesit mai multi soldati.

Au inceput sa traga dupa noi, sau mai bine zis dupa Chester si Gabriel. Cand mi-am intors capul am vazut cum un glont a intrat in piciorul lui Chester.

"Ne-au prins. Fugiti!" a strigat, prabusindu-se la pamant.

Nu m-am mai intors in spate, dar am continuat sa alerg impreuna cu Gabriel.

Soldatii ne-au urmarit ceva vreme pana cand am iesit din oras, dar nu eram sigura ca am scapat. Soldatii care ne urmareau aveau unifoarma la fel ca si a lui Gabriel, iar asta era ciudat.

"Soldatii care ne-au urmarit nu sunt colegii tai?" am intrebar.

"Erau. M-au tradat." a raspuns.