Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 2 * interviul*

*** Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele.***

Ilinca:

Pe ecranul telefonului îmi apare un număr pe care nu reușesc să îl recunosc dar nu ezit să răspund cu rapiditate.
- Alo,
- Bună ziua domnișoara Ilinca Mercan?
- Da.......
- Monica Avram sunt de la agenția de modele "beauty&style", ați depus astăzi un CV pentru postul de secretara, mai sunteți interesată?
Doamne ascultam fiecare cuvânt fără să respir.
- Sigur că sunt interesată.
- Bine, atunci la ora 13:30 vă așteptăm pentru interviu în incinta agenției la etajul 2, la revedere.
- Acolo voi fi, la revedere.
Un chiot de bucurie îmi iese după ce închid telefonul și Adi nu întârzie să vina la masa mea.
- Ei bine frumoaso, nu îmi spune că trebuie să te prezinți la primul interviu?
- O doamne, îmi arunc ochii la ceasul de la telefon, acesta arăta 13:05 nu mai aveam timp să ajung acasă să mă schimb.
Purtam o pereche de blugi, o bluziță de mătase albă cu diverse aplicații în partea dreaptă, o pereche de teniși albi cu niste fluturași și o geantă tip poștaș în care îmi țineam portofelul, telefonul, șervețele și un gloss.
Adi văzând că mă analizam începe să râdă și încearcă să mă liniștească.
- Nu îți fă probleme în privința ținutei, ești ok. Te aștept să îmi spui ce ai rezolvat și cafeaua era din partea casei, baftă frumoaso.
Din nou roșesc, îi mulțumesc și ies grăbită din cafenea.
Până în fața agenției am rememorat detaliile pe care le primisem, am urcat cele 2 etaje pe scări evitând liftul sperând că astfel voi scăpa de stres.
Holurile erau pline de tablouri cu diverse modele care mai de care mai frumoase și îmbrăcate mai mult sau mai puțin.
Într-un final ajunsă la etajul 2 acolo găsesc deja încă 5 posibile angajate ca și mine care își așteptau rândul.
Priveam angajatele agenției care se plimbau pe hol în ținute impecabile și la fetele din fața mea lucru care mă face să îmi trag picioarele sub scaun pentru a nu părea parea totuși caraghioasă în tenișii mei.

Când în sfârșit veni și rândul meu să intru îmi venea să fug înapoi pe scări, luam și liftul numai să mă văd înafara agenției la ce emoții aveam, dar... mi-am făcut o rugăciune scurtă și am deschis ușa biroului.

- Bună ziua......atât reușesc să spun din cauza șocului pe care îl am, îmi măresc ochii la bărbatul care stă în fața mea pe scaunul de piele, e același tip care coborâse din mașină de lux și după care "salivasem" cum mi-a spus Adi.
Era atât de frumos , chiar superb, atât de perfect, totuși atâta frumusețe și perfecțiune într-un singur corp ar trebui interzise.
- Bună ziua, Bogdan Dumitrescu se ridică în picioare și îmi întinde mâna.
Eu eram deja pierdută în ochii lui de un verde nemaiîntâlnit, Doamne era asemeni unui zeu, încerc să îmi revin din soc și întind la rândul meu mâna transpirată.
- Ilinca Mercan, încântată.
- Puteți să luați loc , îmi face semn spre scaunul din fața biroului, văd vreți să vă angajați în cadrul agenției noastre, de ce?
Deși eram furată de peisaj încercam pe tot posibilul să fiu atentă și la întrebările lui.
- Da, așa este, aș vrea să îmi cer scuze în ceea ce privește ținuta mea, la scurt timp după ce mi-am depus CV-ul am fost anunțată și...
Mă opresc să fac o pauză și să trag aer în piept, în timp ce "șeful meu" îmi zâmbește arogant.
- Să trecem peste.
- Da îmi doresc să lucrez în această agenție nu cu un scop anume ci pentru că am nevoie de un loc de muncă.
Spun totul cu un calm nemaivăzut și cu o hotărâre în glas mascând astfel emoția, el stătea pe scaun cu CV-ul meu în mâna și mă privea.
- Mda, destul de hotărâtă.... experiență în domeniu nu ai, crezi că te vei descurca? strâmbă ușor din nas și pune cv-ul pe birou.
- Sunt destul de încrezătoare în forțele proprii sunt destul de deschisă și receptivă la tot ce e nou.
Îmi zâmbește și inima mi se oprește în loc când îl văd că se ridică ocolește biroul cu mâinile în buzunar venind în fața mea, mă privește pentru o clipă și apoi se îndreaptă spre fereastră.
- Văd că sunt destul de banale întrebările unui interviu pentru tine așa că te rog să îmi vorbești despre tine.
Am tras aer în piept pentru a nu știu câtă oară și încep să vorbesc încercând să nu îl privesc.
- După cum v-am spus numele meu este Ilinca Mercan, am 24 de ani, am terminat Managementul afacerilor și am lucrat destul de mult în vânzări.
El stătea și îmi urmărea fiecare mișcare a mâinilor care îmi trăda emoțiile.
- Acum vreau să îmi vorbești despre tine ca persoana, ce culoare preferi, ce hobby-uri ai, ce adori să faci în timpul liber, spune în timp ce se așează din nou pe scaunul de la birou.
M-am blocat, participasem la câteva interviuri dar la nici unul nu mă întrebase așa ceva.
- Îmi place foarte mult să citesc, să mă plimb în natură, să simt mirosul ploii atunci când cade pe pământ, ador verdele ( și intenționat întrerup orice contact vizual dar îi simt zâmbetul arogant).
- Ești angajată!
Ridic privirea spre el și nu îmi venea să cred ce auzisem.
- Da ești angajată, nu trebuie să fii mirată, mi de pare că ești cea mai în măsură să ocupi postul de secretară.
- Vă mulțumesc pentru încrederea acordată și cu siguranță nu o să vă pară rău, având în vedere că învăț repede, mă ridic în picioare și îi întind mâna pentru a-i mulțumi, el îmi copiază mișcarea fără a rupe contactul vizual.

- După ce ieși din biroul meu te rog intra următoarea ușă pe dreapta și spune-i Monicăi să îți dea o foaie cu documentația necesară pentru angajare.
Zâmbitoare și vizibil emoționată încercam să nu par penibilă.
- O zi bună să aveți și vă mulțumesc încă odată pentru șansă.
- Voi fi foarte încântat să lucrez alături de tine.
Odată ieșită din birou îmi duc mâna la piept și trag din nou lacomă aer.
Imediat ce Monica îmi înmânează lista cu documentele necesare pornesc grăbită spre cafenea.
- Am reușittttttttttt! Strig când intru în cafenea văzând bucuria din glasul meu Adi noul meu prieten își deschide brațele și mă trage într-o îmbrățișare de urs.
- Știam că vei reuși, bravo frumoaso, acum hai să sărbătorim.

*********