Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 45 * adevărul"

***„Viaţa poate fi trăită oriunde. Decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea." - Cezar Petrescu***

Bogdan

- Salut Bogdan, Alex sunt crezi ne putem vedea astăzi am vești pentru tine? o stare de nerăbdare mă cuprinde.
- Sigur unde ne găsim?
- Aș vrea în parcarea de la periferia orașului, este mult mai sigur.
- În 10 minute ajung.
Îmi iau sacoul și ies din birou, ușa biroului ei era deschisă, o caut cu privirea și o găsesc stând pe scaun și lucra pe laptop , iar Monica se ridică de pe scaun când mă vede.
- Cu ce vă pot ajuta domnule director?
- Cu nimic, voi lipsi puțin.
Ies din clădire și mă îndrept spre mașină, nu știu când ajung în parcarea de la periferie, Alex mă aștepta rezemat de mașină și fuma.
- Salut! Am ajuns ce vești ai pentru mine?
- Salut Bogdan, toate datele pe care tu mi le-ai dat coincid cu vârsta bebelușului.
- Asta înseamnă că nu este născut prematur, așa cum mi-au spus?
- Nu copilul s-a născut la termen, a fost vorba de o săptămână pe care oricum ecograful o oferă +,- ca marjă de eroare.
- Tu vorbești serios Alex? încep să zâmbesc ca un nebun.
- Dar acum trebuie să afli dacă tu ești tatăl acelui copil.
- Păi ce propunere ai?
- Un test ADN desigur.
- Ilinca nu ar accepta niciodată să fac un test ADN.
- De ce ar trebui să știe ea? Un singur fir de păr este de ajuns, pentru test.
- Îți mulțumesc omule pentru ajutor, îl strâng în brațe bucuros, era cea mai bună veste pe care o primisem, șansele ca eu să fiu tatăl lui Ioan erau de 50%.
Mă urc în mașină și pun mâna pe telefon să o sun pe Violeta.
- Ce faci pitico? Unde ești? Ne putem vedea?
- Hei frate, ce e cu valul ăsta de întrebări? Sunt în mall.
- Vino la cafeneaua din centru trebuie să stăm de vorbă.
- În 15 minute ajung.
Se pare că surioara mea cea draga mă aștepta deja nerăbdare.
- Ce s-a întâmplat Bogdan?
- Tocmai m-am întâlnit cu Alex, toate dovezile ar arăta că Ioan este fiul meu doar că....
- Trebuie să faci un test ADN.
- Da și Ilinca nu ar fi niciodată de acord să îl fac.
- Nu trebuie să afle, uite ce am pentru tine, și scoate din geanta o punguliță în care se aflau câteva fire de păr.
- Să nu îmi spui că......
- Ba da dragul meu frate, sâmbătă am ieșit în parc și lăsă nu contează hai să mergem acum la clinică sa îți i-a și ție sânge.
Eram atât de bucuros, totul mergea din mână în mână, mă simțeam luminat, inima mi se umple de bucurie, o iau de mână și ieșim din cafenea, ne urcăm fiecare în mașina lui și ne îndreptăm spre clinică.
- Bună ziua, cu ce vă putem fi de folos, ne întâmpină o asistentă.
- Bună ziua, aș dori să fac un test ADN, scot punguliță cu firele de păr.
- Sigur intrați în cameră pentru a vă preleva sânge.
După ce tot procedeul a luat sfârșit îmi iau sacou pe mine și Violeta mă strânge de mână.
- Când vor fi gata? Totuși aș vrea un răspuns rapid.
- În maxim o săptămână, îmi răspunde doctorița.
- Pentru a ridica rezultatul voi veni eu sau sora mea, bine? aștept un răspuns din partea dumneavoastră.
- O zi bună.
Când ies din clinică un vânt rece mă face să tremur.
- Ce faci Bogdan te întorci la birou?
- Da, chiar dacă nu mai am nici un chef trebuie să mă întorc decât să vin acasă și să fiu aproape de Giulia mai bine.....
- Atunci ne vedem diseară la cină.
Ne luăm la revedere și fiecare pornește pe drumul său.

După o săptămână........

- Bună ziua domnule Dumitrescu, rezultatele sunt gata, puteți veni să le ridicați.
- Îndată ajung, vă mulțumesc.
Sar de pe scaun, uit să îmi iau sacoul și ies grăbit din birou, Ilinca era în fața mea , se îndreptă și ea spre lift, apăs pe buton și când ușile se deschid îi dau prioritate.
Pereții liftului erau îmbrăcați în oglinzi, o priveam insistent și observăm că înghițea nodurile care i se formau în gât, aș fi vrut să îi spun câteva cuvinte dar cu ce folos, oricum eram conștient că voi purta o discuție serioasă cu ea dacă răspunsul era unul pozitiv.
Ieșim amândoi și o privesc cum se îndreaptă spre departamentul de resurse care se afla la parter, eu ies din clădire și demarez în trombă spre clinică.
- Bună ziua, Bogdan Dumitrescu sunt am venit să ridic rezultatul ADN.
- Sigur imediat vă aduc plicul, cele 5 minute până când a revenit asistenta mi s-au părut eterne.
- Uitați plicul, îmi zâmbește.
Trag aer în piept și îl deschid, ochii imediat mi se umple de lacrimi.
- E fiul meu, e fiul meu da ....încep să plâng și să dansez pe hol.
- Vă mulțumesc din suflet doamnelor, salut asistentele când ies și mă îndrept spre mașină în timp ce o apelez pe Violeta.
- Pitico sunt tătic.
- Știam eu, eram sigură, acum ce faci?
- Mă voi confrunta cu Ilinca, va avea multe să îmi explice și mai ales să capete iertarea mea.
- Bogdan ai grija să nu faci lucruri pe care le vei regreta apoi.
Mă uit la ceas și văd că e trecut de ora 17:00 asta înseamnă că o găsesc acasă la ea.
Înainte să parchez mașina aproape de casă văd cum Marga servitoarea casei ies pe poartă, sun și eu la ușă și aștept un timp până îmi deschide semn că se află undeva la etaj.
- Bogdan ce e cu tine aici, cred că am fost destul de clară.
- Lasă-mă să intru.
- Nu pot, trebuie să îl adorm pe Ioan și sunt singură acasă.
- Cu atât mai bine o împing și intru.
- Ce crezi că faci? nu îți dai seama că dai buzna în casa mea.
- Vreau să îmi spui ce îmi ascunzi acum!
- Ce vrei să spui?
- În continuare te uiți în ochii mei și minți, bine atunci dacă nu vrei să îmi răspunzi , te întreb altfel cine este tatăl lui Ioan?
- Tu ai băut? Ce ai pățit Bogdan? Cosmin bineînțeles, se fâstâcește și se apropie de ușa de la intrare să mă de-a afară.
- Atunci cum mama dracu explici că eu sunt tatăl lui biologic, îi arunc testul în față, ia hârtia și o citește, o văd cum paralizează și începe să plângă, mă apropii de ea și îmi pun mâinile pe umerii ei scuturând-o .
- Spune-mi de ce m-ai mințit, de ce mi-ai luat dreptul de a fi tată?
- Dă-mi drumul, Ioan este al meu, și doar al meu, nu ți-am luat nici în drept tu ai renunțat la mine, la noi.
Îmi ridic ochii spre etaj și ea anticipează așa că începe să alerge pe scări înaintea mea, se îndreaptă spre camera lui Ioan și dă să închidă ușa dar puterea ei nu are nici o șansă în fața mea, se așează în fața pătuțului plângând.
- Ieși afara că am să chem poliția.
- Da-te la oparte că vreau să îmi văd fiul.
- Nu, pleacă, o furie tot mai mare mă acaparează îi apuc coatele și o dau la o parte, se izbește de un dulap cu jucării pe care îl dărâmă, o privesc cum cade și începe să plângă, mă blestem în gând cum am putut să fac asta și îmi îndrept privirea spre Ioan care stătea speriat de țipetele noastre în pătuț.
- Campionule eu sunt tatăl tău, îl iau în brate, a fost singurul lucru pe care mi l-am dorit în viața mea cu adevărat din clipa în care te-am văzut, îl sărut pe obraji și îl strâng la piept, în tot acest timp Ilinca plângea și mă privea speriată.
- Cum ai putut să faci asta, zimi cum?
- Te rog nu mai țipa că se sperie Ioan, încearcă să spună încet cu vocea tremurând de plâns, îmi dau seama și eu de ce era să fac și îl așez în pătuț înapoi după ce îl sărut.
Apoi mă îndrept spre locul unde era Ilinca mă aplec să o ridic dar ea se ferește speriată și tremurând.
- Nu am vrut să te rănesc iubito, iartă-mă, încep să plâng, mă așez în fund lângă ea și mă rezem de dulap.
- De ce Ilinca?
- Am aflat că sunt însărcinată după câteva zile de la moartea familiei mele, tu erai plecat din țară, ziarele vorbeau întruna de căsnicia ta.
- Trebuia să îmi fi spus, îmi dădeai un telefon, un email nu să dai dreptul meu de a fi tată altui bărbat.
- Zău, și ce făceai? Ai fi divorțat ?Știai bine că ești legat de mâini și picioare. Nu încerca să îmi iei copilul de lângă mine Bogdan că altfel îți jur că nu ne vei mai vedea niciodată.
- Nu pot să fac asta, te iubesc mult prea mult că să te fac să suferi, o trag în bratele mele și începem amândoi să plângem, o leagăn ca pe un copil și privesc spre pătuț unde Ioan adormise.
- Îmi promiți? își ridică privirea spre mine și își pune manile pe obraji mei.
- Atâta timp cât nu-mi vei lua dreptul de a fi tată, îți promit.
Ne apropiem din ce în ce mai mult și când vârful nasului meu îl întâlnește pe al ei, respirăm același aer, o stare de melancolie mă cuprinde, dacă visez nu vreau să mă trezesc, îmi apropii buzele mele de ale ei și începem un sărut ușor dulce și lung, ne despărțim pentru a lua câte o gura de aer și ne lipim frunțile.
- Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit un copil, pe Ioan visul nostru a devenit realitate iubita mea, avem un băiat pe nume Ioan, zâmbesc și plângem amândoi în același timp.
- Este copilul nostru Bogdan!

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***