refuz să cred că te iubesc
până când nu vom cutremura sub călcâiele noastre
întreaga Piață Roșie din Moscova
și-ntreg litoralul Mării Negre, vag albastră
refuz să te privesc, nu vreau să cad iar
în aceeași capcană pe care mi-o întind singur
mi-e dor de tine atunci când îți caut
în palma cerului, după stele, chipul
ce se întâmplă cu mâinile mele
ce trec haotic prin aer, îți scriu
cât de dor mi-e de tine și cât de jalnic sunt
atunci când nu te mai găsesc în tot ce-i viu
cred că te-am pierdut
dar tu îmi respirai încet în palmă
și-am încercat să nu te mai iubesc
iar deodată îmi era și teamă
c-am să te frâng și n-am să te găsesc
în nicio altă ființă sau vreo rană
de azi mi-am zis că plec, dar cum
să plec când port adânc în mine
o umbră a pasului tău, o mască
a chipului tău și câteva zile
renunț
de azi te iubesc
