presupun doar cum ar fi căderea din cer
nu sunt vreun înger care să cunoască în fapt căderea
și nici n-am primit vreun glonț în tâmplă
să-mi simt viața curgându-mi pe după ureche ca floarea
de-un roșu tomnatic, de-un roșu nebun
sărută-mă, sărută-mă, în ciuda zidului
care s-a ridicat în cei 734 de kilometri de autostradă
încă nefăcută, prefer să-ți văd licărirea din ochi
pe care nimeni altcineva n-are curajul s-o vadă
să-ți văd universul legat la mâna ta ca o brățară
cusută recent într-un spirit liber
n-am primit niciodată un glonț în tâmplă
și n-am căzut pe pământ, pentru că nu sunt înger
dar tu, bucată pură din ultima stea
care mi-a orbitat inima într-o tentativă de iubire
adu-mi întregul în care nu mai cred
adu-mi fericire
