Ispita trecutului tău

Capitolul 2

     Capitolul 2

     Loredana POV.

     Nu ştiu cum am ajuns aseară acasă, îmi amintesc că am intrat în taxi, am culcat capul pe geam şi mi s-a tăiat firul.

     M-am trezit a doua zi în patul meu mai fresh ca niciodată! Am fost să îl văd pe tata de dimineaţă la el în cameră, se uita la televizor şi mânca tacticos dintr-un castron cu chips-uri. Am vorbit cu el legat de nunta Danielei şi răspunsul lui a fost acelaşi ca ieri:

     — Mergi la nuntă liniştită, iubita mea. Ce să fac eu acolo? Să dansez? Aşa? Nu, nu vin. Mergi şi distrează-te, sunteţi tineri!

     Oare?

     Aş putea face asta ştiind că el este acasă şi se uită la ştiri în loc să vină cu mine?

     Nu.

     În timp ce îmi despletesc părul negru, lung, doamna de la coafor se ocupă să îl transforme într-un coc deosebit la spate, lăsând în faţă câteva şuviţe ondulate. Pentru acest eveniment special am ales o rochie roşie, lungă, cu o crăpătură între pulpe care va scoate în evidenţă sandalele înalte, roşii cu toc negru. Rochia nu are bretele şi se mulează perfect pe corpul slăbuţ, dându-mi un aspect ca de prinţesă. Ador rochia! M-a costat o avere însă a meritat fiecare bănuţ dacă în seară asta voi reuşi să atrag atenţia vreunui bărbat arătos.

     Dani are dreptate, nu pot rămâne singură pentru totdeauna doar pentru că relaţia mea cu Nicuşor a fost o tragedie. Mă gândesc că poate... dacă o să apară un copil în viaţa noastră, tatei i-ar fi mult mai bine şi ar scapa de depresiile continue. Dar până la copil, trebuie să găsesc un partener.

     În momentul în care cocul este gata, merg la manichiură, apoi la machiaj şi apoi o iau spre casă negreşit.

     Ajunsă acasă, îmbrac rochia lungă, încalţ pantofii, mă parfumez şi mă uit în oglindă hipnotizată de imaginea pe care o văd. Nu sunt eu în oglindă! Machiajul este unul foarte frumos, un fel de smokey-eyes care îmi scoate în evidenţă ochii de un albastru deschis, iar buzele cărnoase sunt evidenţiate cu o nuanţă de roşu aprins care se vede perfect în combinaţie cu tenul meu alb.

     În oglindă observ o siluetă sprijinindu-se uşor de tocul uşii şi mă întorc ca arsă. Este mama care închide ochii uşor şi îi deschide cu lacrimi în colțul ochilor spre mine. Strâng din buze emoţionată rău şi atunci când las plicul pe pat, vin cu paşi repezi spre ea şi o îmbrăţişez cu multă dragoste. Mă strânge instinctiv şi atunci când ne depărtăm, îmi mângâie chipul cu multă dragoste.

     — Eşti aşa de frumoasă! Doamne...

     — Mama, nu plânge! spun pe un ton certăreţ şi amuzat totodată, încercând să o scot din starea asta, însă îşi ascunde faţa în palme şi plânge în hohote.

     — Iartă-mă, draga mamii.

     — Aş fi vrut să vină tata cu mine, aşa măcar aş fi avut cu cine să mă prezint, spun în timp ce mama face ochii mari spre mine şi ridică arătătorul spre mine.

     — Nu îl folosi pe tatăl tău drept scuză pentru că nu ai un partener de vârsta ta, spune aceasta în timp ce scutur din cap negativ şi iau plicul de pe pat.

     — Nu de asta, dar dacă ar fi venit mai ieşea şi el, mai socializa, spun în timp ce mergem spre ieşirea din cameră.

     — Lori, tatăl tău a început să accepte situaţia şi a trecut peste ce a fost mai rău. Nu ai de ce să îţi faci probleme în privinţa lui, draga mea. Ai văzut, Robert, amicul lui de-o viaţă vine în fiecare vineri după serviciu să îl vadă, nu e ca şi cum s-a închis în el definitiv.