Ispita trecutului tău

Capitolul 7

Capitolul 7

Loredana POV.

      Sebastian urmează să plece în delegație și asta mă face foarte fericită fiindcă voi putea să îmi desfășor activitatea liniștită. Nimeni nu va țipa la mine, nimeni nu va mai cere 5 cafele pe zi, nimeni nu va mai mânca la birou, lângă laptop. Plecarea lui este o bucurie pentru toată firma dar odată întors, va începe cu ordinele.

      Fac curățenie pe birou la mine, apoi la Sebastian, închid calculatorul, iau agenda și mă îndrept spre lift. Alin trebuie să apară în orice moment și emoțiile deja mă copleșesc. Închid ochii ușor, îi strâng și îi deschid, amintindu-mi de chipul blând, dulce. Îmi este greu să îl revăd, mai ales după condițiile în care ne-am cunoscut și pentru că până la sfârșit mi-am spus: Nu o să-l mai văd. Dar spunând asta, în interiorul meu, speram să îl revăd, să ne privim, să glumim, să ne aprindem reciproc și să ne descoperim unul pe celălalt. Îmi este greu pentru că sunt foarte contradictorie, atunci când mă uit la el și îl privesc tot ce îmi doresc este să fiu în brațele lui, însă atunci când când începe să facă mișto de mine, feminista din interiorul meu își arată colții. Și da, pot spune că îl găsesc al naibii de sexy, că reușește să trezească în mine toate simțurile feminine și că ar putea să mă facă să mă îndrăgostesc de el.

     În momentul în care liftul se oprește cobor. Așez geanta mai bine pe umăr, iar atunci când colegii trec pe lângă mine își iau la revedere. Merg ușor spre stradă, văzând cum mașinele parcate pleacă ușor de pe loc și mă uit spre cer. Este o seară frumoasă care promite multe miracole, dar dacă Alin nu apare în 10 minute șansa lui expiră.

     Deodată, o mașină oprește brusc în fața trotuarului și deschide larg geamul.

      —Haide! spune acesta și iese din mașină spre surprinderea mea.

      Alin face ocolul mașinii și îmi deschide politicos portiera, apoi vine pe locul șoferului. Își pune rapid centura, închide geamul și pornește la drum.

      —Ce faci? Stai de mult timp acolo? întreabă acesta în timp ce scutur din cap negativ.

      Este îmbrăcat într-un pulover negru asortat perfect cu o pereche de jeansi albastru închis, iar în picioare poartă o pereche de teneși albi, vizibil noi. Părul îi stă diferit, pare arânjat cu multă atenție, în așa fel încât să nu mai plece singur de aici...

      Alin se îmbracă foarte bine, iar hainele îi pun evidență corpul lucrat, picioarele înalte și construcția bine proporționată. Este conștient de frumusețea lui, cu siguranță, însă privirea lui este singurul mod prin care îmi face inima să sară în sus de bucurie. Are ochii foarte închiși din unghiul acesta, buzele lui par mai curbate puțin, iar barba este vizibil crescută. Pot spune că Alin a făcut o transformare demnă de Hollywood doar ca să îmi cucerească inima asta încăpățânată.

      În timp ce Alin vorbește cu mine, realizez că mă holbez la el și scutur zdravăn din cap.

      —Si așa am putut să ies mai devreme de la serviciu să te iau, spune mândru în timp ce întorc capul rușinată de faptul nu am auzit nici măcar un cuvânt din ce a spus până acum.

      —Te-ai arânjat, spun amuzată.

      —Tu nu, crezând că o să îmi displaci prin naturalețea asta, spune acesta în timp ce tac, nevrând să-i menționez cât de jignită mă simt. Nu îți merge...

      Îl privesc de-a dreptul excitată.

      —Ai tenul relaxat, luminos, frumos, buzele rozalii, ochii calzi...