Inima unui adolescent ranit.

Ce am fost, ce suntem si ce vom fi...

Cum am ajuns asa? Cum am ajuns de la "te iubesc" la "esti un gunoi care distruge tot ceea ce atinge". De ce continuam sa ne ranim reciproc si sa ne mintim singuri. De ce a trebuit sa ne departam asa nu voi stii niciodata desi, daca as putea sa ma intorc in timp, probabil nu as schimba trecutul ci doar l-as retrai. Obisnuiam sa imi spun in oglinda ca sunt o persoana oribila pentru ceea ce am facut dar timpul m-a invatat cum esti tu defapt. Rea, geloasa, rece dar totusi... cu toate defectele astea... te-am iubit. Jaina, capitolul asta iti este dedicat tie.
Trebuie sa spun ca un mic disclaimer... nu te urasc. Poate ca tu pe mine da... dar totusi... nu pot lasa in urma ce a fost intre noi. Mereu cand te vad ma gandesc la ceea ce a fost, insasi parfumul tau imi aminteste de vorbele tale dulci, de imbratisarile noastre, de serile la telefon cand eram plecat si nu puteam sa iti simt buzele tale cuprinzandu-le pe ale mele, caldura pe care o emanai cand erai langa mine... ai fost soarele meu...iar eu eram luna ta si ne iubeam cum numai in romane vezi.
Acum... suntem intr-o situatie diametral opusa... cand te vad simt cum mi se umple stomacul cu durere, cand iti simt parfumul ma gandesc la cum ne iubeam si acum... imi amintesc de o singura chestie... apelul de la Tamy.... acel apel nenorocit cauzat de gelosia ta sau poate de dorinta ta de a ma face sa sufar cand eu, tot ce incercam sa fac era sa te protejez pentru ca inca tineam la tine. O iubeam pe Tamy si tu a trebuit sa distrugi tot... Stii mama mea este confidentul meu si mama, de cand m-a scos din ea... esti a 3 a persoana pe care o uraste din toti oamenii cu care am avut tangente... si in ciuda acestui lucru eu tot incerc sa formez o prietenie cu tine... nu stiu ce ma motiveaza dar nu am de gand sa o opresc. Spui ca vrei sa fii ca Ana... o prietena adevarata. Ei bine... doar timpul ne va putea spune...