Fame (BTS fanfiction)

Capitolul al XXI-lea

"Asta e tot?!" Isabelle suspină necrezându-mă.

"Nimic? Chiar nimic?" Sungmi mormăie ca pentru ea, părând gânditoare.

"Niciun sărut? Absolut niciun sărut? Pe bune?" Sayu pare complet șocată. Își scutură capul violent ca și cum ceva ar fi prea greșit, iar mintea ei nu poate procesa. "Cred că e gay." Concluzionează, primind o privire criminală din partea mea.

"V-am spus că nu e o întâlnire..." argumentez, încercând să ascund frustrarea din propria-mi voce.

"Nu, nu, nu!" Isa unnie mă întrerupe. "Oricum te-ai uita la tot ceea ce s-a întâmplat ieri, aia a fost o întâlnire!" Continuă încăpățânată.

"Atunci cum explici faptul că nici măcar nu a sărutat-o?" Sayu își dă ochii peste cap.

"Poate e doar timid." Sungmi încearcă în inocența ei să explice comportamentul lui Yoongi.

Nu prea mă interesează dacă seara trecută nu s-a terminat cu un sărut. M-am bucurat de timpul pe care l-am petrecut împreună. Am fost mult mai apropiați decât sperasem eu, ceea ce-mi aduce un sentiment de împlinire. Nu e ca și cum mă așteptam ca la sfârșitul serii să fim împreună. Ba chiar a fost dincolo de așteptările mele.

***
Trei săptămâni mai târziu:

Le urmăresc pe Sungmi și Sayu din priviri cum părăsesc apartamentul în uniformele lor perfect călcate. Rămân zgâindu-mă la ușa de la intrare încruntată. Nu sunt sigură dacă ceea ce observ este numai în capul meu sau ceva chiar se întâmplă. Încerc să mă gândesc la cam când am început să observ o schimbare legată de Sungmi și realizez că s-a întâmplat acum o săptămână. Procesez informația, dar sunt întreruptă de o mână ce îmi e fluturată prin față.

"Ești bine? Haneul? Mai ai puțin și o să faci gaură în ușă cu privirea." Se aruncă pe canapeaua pe al cărui mâner incomod stau.

"Ai observat ceva diferit la Sungmi?" Mă interesez, mutându-mi ochii asupra șatenei.

Se încruntă și se uită la ecranul stins al televizorului, căutându-și în gând răspunsul. Doar ridică din umeri după câteva secunde și scutură din cap.

Sunt sigură că nu sunt paranoică. Sungmi nu petrecea atât timp în camera ei și nu avea cearcănele astea înainte. Poate că școala e puțin mai obositoare acum că e cu toate cursurile de la companie - ce se înmulțesc tot timpul - dar nici chiar așa. Ceva se întâmplă. Hotărăsc să îi vorbesc fetei în cauză când se va întoarce acasă. Mă întorc spre unnie vrând să-i spun ceva, dar îmi înghit cuvintele când o văd îmbrățișând una din pernuțele canapelei, cu ochii închiși, respirând regulat. E prea devreme pentru ea oricum.

Încerc să mă gândesc la alte lucruri, dar reușesc doar să trec de la îngrijorare la frustrare. Imediat ce problema 'Sungmi' mă părăsește, problema 'Yoongi' revine. Nici nu mai știu de când nu l-am văzut. Sunt prea ocupați cu pregătirile pentru următorul lor album pentru a avea timp de orice altceva. Sunt destul de sigură că Yoongi nu a părăsit studioul în ultimele două zile. Programul lor nu e singurul lucru ce m-a împiedicat din a lua contact cu el. Imediat după mica noastră întâlnire - neîntâlnire - Bang PD-nim ne-a sfătuit să o lăsăm mai ușor cu expusul în public, cel puțin până după ce perioada de promovare pentru Wings o să se sfârșească și cel mult până după ce o să debutez. Nu a fost supărat sau surprins, ci doar concentrat pe cum ar putea relația noastră să afecteze percepția fanilor.

Obrajii mi se înroșesc numai când îmi amintesc întreaga conversație. A fost stânjenitor faptul că PD-nim a crezut tot timpul că noi suntem împreună, când de fapt nici nu știu ce naiba suntem. Și chiar dacă am încercat să-l contrazic, a crezut doar că încerc să ascund întreaga relație de teama părerii lui. Aish! Dacă ar fi după mine, aș pleca la capătul lumii și m-aș ascunde într-o peșteră.