Fame (BTS fanfiction)

Capitolul al XL-lea

O săptămână mai târziu:

        Pătrund în camera lui Sayu alături de Isabelle, trezindu-le pe cele două maknaes. Trag rapid pătura ce o învelește pe blondină, scoțând din partea ei câteva gemete și mormăieli înfundate de așternuturi. Sungmi se ridică fără efort, în timp ce Sayuri continuă să se ascundă pe după multele perne colorate ce vesnic tronează pe patul ei.

"Trezirea, Sayuri!!" Isa îi fură perna pe care o ține în brațe, făcând-o să dea din mâini în aer în căutarea ei.

"Haide, copile! E ziua noastră liberă și avem planuri mari." O zgudui ușor, dar ea doar se întoarce pe partea celaltă, arătându-ne spatele. Sungmi se așează pe marginea patului și se uită la mine cu ochii ei mari căprui și strălucitori.

"Ce planuri, unnie?" Doari îmi las capul într-o parte, cu fața spre ea și-i fac cu ochiul.

"E o surpriză pentru Sayu." Unnie o anunță. "Acum îmbrăcați-vă! Mergem la cumpărături!" Le grăbește pe amândouă.

"O să o sun pe Min-Jung unnie. A zis să o anunțăm dacă ieșim. Cred că o să trimită un șofer cu noi." O anunț pe Isabelle înainte de a părăsi dormitorul celor două fete.

       Fiind deja gata de plecare, doar mă așez pe canapea după ce închei apelul cu managerul. Sper ca Sayu și Sungmi să se bucure la maxim de ultima noastră zi liberă înainte de debut. Doar după jumătate de oră, toate patru suntem pregătite și o mașină ne așteaptă în fața companiei. Ne grăbim toate să ne urcăm în van-ul negru, șoferul salutându-ne ch un zâmbet și punând imediat mașina în mișcare. Nu suntem singure însă, un bodyguard cât noi patru la un loc este pe locul pasagerului.

       De ce ar lua BigHit astfel de măsuri pentru noi care nici nu am debutat? Ei bine, acum mai bine de o lună un fan sasaeng al celor din BTS - al cărui bias era chiar iubitul meu - s-a gândit că nu merit să fiu împreună cu Yoongi. Eram la o cafenea din apropiere, tocmai îmi venise o idee despre niște versuri, așa că nu eram foarte atentă la ceea ce se întâmpla în jurul meu.

        Următorul lucru pe care l-am știut era că bluza mea era îmbibată în cafea, la fel ca jumătate din lucrurile pe care le aveam asupra mea. Mi-am ridicat privirea, crezând că cineva a făcut o greșeală sau s-a împiedicat, dar am fost întâmpinată de privirea urâcioasă a unei fete și o palmă lipită de obrazul meu. Am avut noroc căci alte câteva persoane au intervenit chiar înainte să sară asupra mea cu o foarfecă ascuțită, iar eu am sunat la companie imediat după. Desigur, întreaga chestiune a ajuns cunoscută. Fata aceea are acum un ordin de restricție, iar noi umblăm cu un paznic după noi. Numele lui e Hyung-Su și în mare parte nici nu îi simțim prezența. E chiar de treabă - atât cât am reușit să îl cunosc.

         Mă uit pe geamul portierei la cerul senin și nu pot sa nu zâmbesc. E încă destul de frig afară încât să ai nevoie de o geacă de iarnă, dar martie se apropie cu pași repezi. Urmăreac cum clădirile din jurul nostru se preced rapid în drumul nostru prin Seoul.

"Mi-e somn!" Sayu se plânge, lăsându-și capul pe bancheta din spate. "De ce mergem la cumpărături?"

"Pentru că o să avem o zi a fetelor și trebuie să arătăm bine." Isa îi răspunde pentru a-i închide gura. E ora zece. Le-am scos din casă atât de devreme pentru a fi sigură că am timp pentru tot ceea ce mi-am propus azi.

"Ați văzut ținutele pentru scena de debut?" Sungmi schimbă subiectul, uitându-se în telefonul ei. "Hyun-Ae unnie a trimis poze acum." Își îndreaptă ecranul telefonului spre noi pentru a arunca o privire.

"Woah! Chiar mă forțează să port fusta aia!" Isabelle se revoltă. "Deja au adăugat doi centimetrii la tocurile ghetelor." Își încrucișează brațele la piept și știu că găsește negrept faptul că ea e forțată să poarte o fustă în timp ce Sayu o să fie bine mersi cu pantaloni scurți.