-4-

4.5K 267 20
                                    

-perspectiva Jungkook-

Asksjshkaka! Telefon handicapat! Trebuia sa te las sus! Cum de incepi tu sa imi strici momentul!
La auzul sunetului acela enervant, fata isi scutura capul si se da cu cativa pasi mai in spate, indepartandu-se de mine din ce in ce mai mult, lasand capul in pamant...
Eu: DA?raspund rastit la telefon...
Namjoon: Oooo! Jungkook! Ce ai maaaa?
Eu: Hyung, nu este momentul!
Namjoon: Esti nervos, ce ai?
Eu: Sunt nervos pe tine si pe apelurile tale in momente nepotrivite!
Eunbi: Hyung?
Namjoon: De asta te-am sunat! Sa vad daca esti bine si daca ti-a sosit dadaca!
Eu: Da, da! A venit prin FanCurier cu o funda legata in jurul capului!
Namjoon: Wooo! Tu ce ai mai? O luasi razna!
Eunbi: Care dintre hyungs?
Eu: Nu conteaza!
Eunbi: Care dintre ei?
Eu: Am zis ca nu conteaza!
Fata imi trage telefonul din mana cu o rapiditate... Se uita la nume, dar nu isi da seama pentru ca avem nume codate, asa ca pune telefonul la ureche si intreaba...
Eunbi: Yeoboseyo?
Eu: Yaaa! Dami-l inapoi!
Eunbi: Nu pana nu aflu cine este la telefon!
Namjoon: Pai sunt..
Eunbi: NAMJOOOOOOOOOOOON!
Ii smulg telefonul ala nesuferit din maini si inchid apelul fara sa ii mai zic un cuvant celui ce astepta un raspuns in telefon...
Eu: Ti-a dat voie cineva sa imi iei telefonul?
Eunbi: Yaaa! Era oppa la telefon!
Eu: Oppa? I-ai zis oppa?zic razand fortat.
Eunbi: Da! I-am zis!
Eu: Ok, atunci trebuie sa imi zici si mie "oppa"!
Arunc telefonul pe canapea si ma indrept catre fata... Aceasta se da din ce in ce mai in spate cand vede ca ma apropii, pana cand peretele o opreste si imi usureaza mie treaba...
Imi pun mainile pe perete, de o parte si de alta a fetei si ma cobor la nivelul ei...
Ma uit in ochii ei si vedeam foarte clar ca straluceau.
Eu: Noona!
Eunbi: Nu!
Eu: Noona!
Eunbi: Nu! Nu face asta.
De data asta ma apropii si sunt hotarat. Nu ma va interesa ce imi va reprosa mai incolo.
Imi inclin capul si o vad pe fata care isi inchisese ochii si isi stransese cat de cat buzele, parca asteptand "impactul"!
Eu: Daca tot te "pregatisi"...
Imi arunc buzele peste ale ei, iar cand fata deschide ochii incepe sa incerce sa ma indeparteze de ea... Dar ii prind mainie si i le pun pe perete... Sarutul continua pana cand intr-un moment de slabiciune al mainilor mele, fata scapa si ma impinge atat de tare incat ajung sa fiu izbit de celalalt perete.
Eunbi: ahhh! Mianhe, mianhe! Nu voiam!
Eu: Esti sigura?

-persectiva Eunbi-

Il vad cum isi sterge o mica dara de sange ce venea de la buza lui...
Eu: Nu eu am facut-o! Nu am atata putere incat sa te trantesc si sa iti dea sangele...
Jungkook: Stiu ca nu este vina ta! Este vina buzelor tale! M-ai muscat de buza!
Eu: Ce? Nu am facut asa ceva?
Jungkook: Ohhh ba da, ai facut-o si acum din cauza ta imi curge sange...
Eu: Nu am facut-o! Dar oricum ma duc sa aduc trusa de prim-ajutor!
Imi tarasc picioarele, si cand ajung dupa colt unde el nu ma mai vede, ma lipesc de perete si imi pun mana pe buze care acum erau calde.
"Eunbi? Il placi cumva?"
Bine, asta a fost doar o atractie fizica, nu ceva sentimental, clar. Dar totusi, daca nu erai tu proasta si nu iti strangeai buzele...
Saruta bine, sa recunoastem...
"Oare sa... Nu, lasa asa!"
Ma duc si i-au trusa de prim-ajutor si alerg cu ea pana la baiatul ce inca statea pe jos si incerca sa faca ca sangele sa se opreasca din a i se prelinge pe barbie in jos...
Ma asez pe genunchi si deschid trusa de prim-ajutor.
Ii dezinfectez rana si apoi ii pun un plasture micut acolo...
Jungkook: Noona! Scuze...
Eu: N-n-nu-i nimic!
Damn, vocea lui masculina? Nebuno, nici sa nu iti treaba prin cap...
Eu: Ooo, ai putin sange pe gat...
I-au un servetel si acesta isi ridica barbia... Ii sterg pata rosiatica de pe gat, dar apoi nu ma pot opri din a-i privi buzele...
Imi scutur capul si ma uit la el...
Jungkook: Mersi! Apropo noona voiam sa iti zic ca...
Eunbi: Numai zice nimic!
Corpul meu luase controlul si creierul ma asase si el...
Nu mai puteam controla nimic...
Ii prinsesem buzele intr-un sarut scurt! Dar dupa, cum eu(vai de capu' eu) nu eram "satula" i-am mai tras buzele inca intr-un sarut apasat...
*CLANȚ*
Deschid ochii si ma uit de unde a venit sunetul, inca cu buzele pe ale lui Jungkook...
Fuck!
In fata usii stateau baietii, mirati(vreo 2 dintre ei ranjeau, dar sarim peste asta)
...
Prin viteza si ajung in spatele lui Jungkook... Apoi imi sopteste....
Jungkook: Voiam sa iti spun ca baietii vor veni mai devreme...
Fac ochii cat cepele, incercand sa imi incalt pantofii cu toc, dar esuez in a-i lua in maini si a fugi pe usa...
Jungkook: Noona! Stai!
Nici nu mai intorc capul, decat fug fara oprire catre masina mea...
Ajungand in masina, vrand sa bag cheile in contact, observ ca geanta mea nu este cu mine...
Eu: Oh... Nu, nu, nu, nu! Acolo am telefonul si cartea... Nu pot trai fara telefonul ala...
Arunc ochii pe geam si vad ca baietii nu mai stau in usa si stau in fata geamului fumuriu al masinii... Se uita nedumeriti sa vada daca ma pot vedea in interior...
Eu: Acum iti multumesc Doamne, ca nu se vede ce este inauntru!
Dar oricum nu pot trai fara telefon, sunt sigura ca Chul ma va suna si sigur le va recunoaste vocile... O sa ma omoare cand ajung acasa...
Eu: Asta este... Daca s-a intamplat, s-a intamplat!  Dar si tu acum, cum de ai putut sa faci asa ceva? Pabo-yah!
Ma dau batuta, punandu-mi tocurile in picioare si deschid usa masinii... Incerc sa nu fac contact vizual cu cei cre se aflau langa masina si merg hotarata si determinata catre usa de la intrare.
Imediat ce intru il vad pe Kook sprijinit de peretele unde am fost eu "lipita", cu mana pe buze...
Jungkook: Ahhh! Noona!zice ridicandu-se si venind in fata mea...
Taehyung: Imi zice si mie cineva ce s-a intamplat!
Seokjin: Mai intai mie imi trebuie niste explicatii!
Jimin: Cum a fost?
Jungkook: Ce? Ignora-i!

Imi dau ochii peste cap si apoi merg, imi i-au geanta ce statea bine mersi pe canapea. Cand ma intorc si incep sa fac cativa pasi cineva ma trage de mana.
Namjoon: Yaa! Unde gandesti ca te duci! Ai de dat niste explicatii...
Incepe sa ma indrume catre o camera care sfarseste in a fi a sa si a lui Tae...
Eu: Ya! Ce vrei!?
Namjoon: Ce naiba a fost aia?
Eu: Uite, este chiar haios!
Am zis asta numai pentru ca mainile si picioarele erau jeleuri pure si nu voiam sa ma fac de ras in fata lui... Adica este bias-ul meu!
Namjoom: Surpinde-ma! Te ascult!
Baiatul se aseaza pe pat si imi asteapta cu mainile incrucisate explicatiile pentru tocmai ce s-a intamplat!
Eu: Pai... Nu stiu daca ai aflat sau nu, dar in prima mea zi aici, am primit un telefon de la mama mea... Ea era atat de ingrijorata si imi zicea cu disperare sa vin la farmacia ei... Nu stiam ce s-a intamplat, dar nu puteam sa las asta, asa ca a trebuit sa ma duc, dar Jungkook a zis ca nu vrea sa ramana singur, deci a venit si el cu mine... Cand am ajuns, un raft era cazut si la inceput credeam ca doar cazuse, dar cand am aflat ca surioara mea mai mica este sub el, am inceput sa ma panichez... El a preluat controlul si dintr-o minune a reusit sa ridice acel raft si a salvat-o pe NanHee! Ii multumesc cu toata inima, adica daca nu era el, surioara mea putea sa moara acolo, fara nicio vina... Pentru asta, i-am dat sansa sa isi puna o "dorinta" pe care as putea sa i-o indeplinesc... Iar el mi-a zis ca vrea un sarut... M-am impotrivit prima data, dar el m-a prins si m-a sarutat, iar dupa cum urlau hormonii in mine, m-am dus la el si l-am sarutat si eu... Regret asta, nu voiam sa o fac scuze!

-perspectiva Namjoon-

Wow... A zis totul parca pe nerasuflate... Se vede regretul in ochii ei, care lacrimau... Cand ultimele cuvinte ii ies pe gura fata inceoe sa planga la propiu...
Eunbi: Imi pare rau... Nu voiam sa fac asta! Iarta-ma!
Eu: Yaaa? De ce plangi! Este ceva normal un sarut! Adica eu credeam ca tu erai vreo fana nebuna care il abuza! Oricum o sa vorbesc eu cu Kook!
Dau sa eis din camera, pentru a vorbii ceva cu Kook, dar mana mica a fetei ma opreste...
Eunbi: Yaa! Nu ii face nimic! Daca nu ziceam eu prostii, nu se mai intampla si chestia asta!
Eu: Nu ii faceam nimic! Dar voiam sa ii spun sa fie mai atent!
Imi pun mana pe capul ei si incep sa ii mangai parul brunet...
Eu: Si daca tot mergem, avem ceva important de vorbit cu totii!

Dădacă de idol  [Vol.1]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum