Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 13 -

Îl strângeam puternic în brațe, nu doream să îi dau drumul nici în ruptul capului, dar trebuia.

- Hai aici!

Îl trag de mână pe canapea și îi fac semn să aștepte până merg să iau trusa de prim ajutor.

Jungkook- Ce faci cu aia?

- Încerc să îți repar fața. Dacă te vede Bang așa mă dă afară și nu te mai lasă să te apropii nici la 5 metri de mine deci stai cuminte.

Scot din micuța trusă niște vată și dezinfectant și încep să îi pansez ușor colțul buzei care încă sângera puțin. Băiatul scâncește de durere ușor dar continui mai lent curățând complet rana.

Jungkook- Mersi!

Se apropie de mine și îmi sărută scurt buzele acum putând să simt gustul înțepător al dezinfectantului de pe buzele lui. Strâmb din nas până se duce gustul înțepător și duc la locul ei trusa.

- Îmi pare rău, nu credeam că o să reacționeze așa când află.. Bine, nici nu știam că putea să ne vadă cineva acolo.

Jungkook- Nu îți mai cere scuze, nu e vina ta și în plus, îmi asum ce mi s-a întâmplat, nu ești tu de vină.

Îmi las privirea în jos gândindu-mă la faptul că doar ce începusem o nouă relație și deja a început "chinul" pentru el. Era până la urmă Jeon Jungkook, nu îți ia prea mult timp să te îndrăgostești de el, dar nici prea mult timp să realizezi că vrei ce e mai bun pentru el. Începusem să îmi pun tot felul de întrebări, majoritatea fiind: "O să îi stric cariera?", "O să îl distrag?", "O să pot să îl ajut să treacă peste momente grele și obositoare?". Până la urmă eram o simplă fată care a acceptat jobul pentru a face rost de banii de facultate, dar am ajuns aici. Nu știam cum să acționez în unele situații pe care mi le imaginam și gândul ăsta mă scotea din minți.

Jungkook- Iar ai picat pe gânduri?

Îmi scutur ușor capul și îl văd pe genunchi în fața mea strângându-mi mâinile în ale lui.

Jungkook- Nu trebuie să afle nimeni, promit! Nici Bang, nici fanii, dacă te face să te simți mai bine nici măcar băieții, dar te rog nu să nu mă lași doar din cauza întrebărilor pe care le repeți în gândul tău!

- De unde știai că îmi tot pun întrebări?

Jungkook- Știi, câteodată gândești cu voce tare și nu îți prea dai seama.

[...]

Au trecut exact 3 luni de la relația noastră. Totul mergea foarte bine chiar dacă nu am prea putut să îl văd din cauza turneului din America, la care nu am putut să particip din cauza unei probleme cu pașaportul. "Nimeni" nu aflase încă de relația mea, doar mama care m-a împins să fac asta, Namjoon care ne-a prins și tot restul băieților din cauza gurii lui sparte. Bang încă nu știa nimic, nu avea nici cel mai mic habar că au trecut 3 luni de când suntem așa.

Bang- Yoon Sarang! Min Chaelin! Han Yuna! Dong Meiqi!

Stăteam încă în linie cu toți membri din staff pentru a primi banii pe cele 4 luni anterioare, dar numele meu nu mai venea. Toți ies imediat ce li se striga numele, iar eu rămân ultima, singură cu Bang în biroul acestuia.

Bang- Cum au fost ultimele 4 luni la muncă Eunbi? spune foarte relaxat ceea ce mă face să cred că a aflat totul și că de fapt mă ține aici să ciripesc.

- Păi, nu prea bine având în vedere că abia am putut să lucrez cu băieții.

Stăteam încordată cu mâinile împreunate gândindu-mă că totul s-a dus pe apa sâmbetei acum că Bang a aflat de relația noastră, dar fix atunci spune încet: