Author's Point Of View
Uchiha Madara. Unul dintre cei mai puternici ninja care au existat vreodată pe acest pământ. Clanul Uchiha si clanul Senju au dus un război sângeros mulți ani. Niciunul dintre membri acestor clanuri nu știau de la ce a început totul, încă de când s-au născut clanurile erau in război. Cu timpul, pierderile suferite le-au dat un adevărat motiv să lupte si sa se urască unii pe alți, până când, într-o zi, Uchiha Madara, conducând clanul Uchiha se lupta cu Senju Hashirama, conducătorul clanului Senju si vechiul prieten al lui Madara. Frații lor mai mici, Uchiha Izuna si Senju Tobirama luptau, de asemenea, unul împotriva celuilalt. Lupta era aprigă, până când, la un moment dat, Izuna a fost rănit grav de Tobirama. Atunci Madara s-a uitat atent în jurul lui, a văzut câtă ură, tristețe, răni și sacrificii cauzează războiul și a spus că este de ajuns! Cele două clanuri au făcut pace în sfârșit dupa lunga lor luptă de zeci de ani. Uchiha Madara împreună cu Senju Hashirama au format primul sat ninja din lume, numit Konohagakure. Prietenul său, Hashirama, a devenit conducătorul satului, Hokage. Totuși, pacea nu a ținut mult timp. Pe patul de moarte, Izuna, fratele lui Madara, l-a îndemnat pe acesta să îl răzbune și să curețe numele clanului lor, unul dintre cele mai puternice din întreaga lume. Madara a acceptat această povară si a declarat din nou război clanului Senju. Totuși, niciun membru al clanului Uchiha nu l-a urmat pe Madara. Hashirama a decis să lupte singur cu vechiul sau prieten. A fost o luptă legendară care a influențat viitorul într-un mod drastic. Hashirama Senju a ieșit învingător și l-a ucis pe Uchiha Madara.
Sakura știa toate acestea. Au trecut mulți ani de atunci. Prima data când a aflat povestea lui Uchiha Madara a fost acum un an, într-o vineri seară, când nu avea chef să iasă cu prietenii săi și să îl vadă din nou pe Sasuke, cel pentru care are sentimente încă de când era o elevă la Academie. Nu mai avea chef să îl iubească că fraiera, el nefiind capabil să îi întoarcă sentimentele. A mers la bibliotecă ca să citească și să-și distragă atenția de la viața ei tristă. Isi cauta o carte interesantă. Când se gândi cât de mult a muncit ca să devină puternică, să îi poată proteja pe cei dragi ei și să îi arate lui Sasuke ca ea este o fata puternică și demna de el, se înfurie, lua o carte la întâmplare, se așeză singură la o masă în apropiere și deschise la prima pagină, începând să citească din ea. Culmea, era o carte despre istoria clanului Uchiha! Totuși, informațiile din acesta o captivau. A citit despre războiul lor cu Clanul Senju si despre înființarea satului în care ea trăiește acum. Uchiha Madara i se părea fascinant și a fost sigură că inima ei s-a oprit pentru câteva clipe în momentul în care a ajuns la partea unde Madara a declarat din nou război clanului Senju. Acea dragoste pentru fratele lui, ura, dorința de răzbunare, toate erau uimitoare in ochii lui Sakura. După ce a terminat cartea de citit, s-a uitat pe ceas și a văzut că mai erau 20 de minute până la ora închiderii. S-a ridicat de la masă, a pus cartea la loc și a căutat altele asemănătoare, despre Uchiha Madara, despre istoria Satului Frunzei, despre istoria clanului Uchiha. A găsit câteva, a mers la doamna bibliotecară si le-a împrumutat. A plecat acasa cu brațele pline de cărți și în câteva zile le-a citit pe toate. S-a documentat foarte mult. Citea orice părea sau credea ea ca are legătură cu acest bărbat minunat, numit Uchiha Madara. În scurt timp și-a dat seama că s-a îndrăgostit de acesta. Părea o nebunie, chiar ea însăși credea ca este nebună. Dar, macar acum a scăpat de sentimentele acelea fără rost pentru Sasuke. Nu putea să stea pur si simplu. Ceva din interiorul ei parca ii spunea să continue cu cercetările.
Sufletul lui Madara nu s-a putut odihni niciodată datorită urii enorme pe care o purta si care i-a guvernat întreaga viață, așa că nu a putut ajunge nici în Rai, dar nici în Iad, ci a rămas blocat în Lumea de dincolo, încercând să găsească o cale pentru a-și duce răzbunarea la bun sfârșit, astfel încât sufletul lui să se vindece. Acum îi privește pe oamenii din sat și ura lui crește mai mult, văzând cât de fericiți sunt, doar el fiind singur, scufundându-se încet în lacul urii sale. Asta i-a spus o vrăjitoare bătrână din sat, pe care ceilalți o considerau nebună, un an mai târziu de la acea vineri seară petrecute la bibliotecă. Dacă lumea ar afla ca ea s-a îndrăgostit de o persoană decedată, care a trăit cu zeci de ani în urmă, ar crede că și Sakura a înnebunit si ar evita-o. S-a hotărât să dea crezare cuvintelor bătrânei, deoarece aceasta i-a spus Sakurei încă de când a pășit peste pragul casei ei de ce se află acolo, fapt care a speriat-o puțin. Sakura a mai întrebat-o dacă există o cale pentru a ajunge în Lumea de dincolo, iar femeia i-a dat un colier cu o piatră roșie, strălucitoare. I-a spus că de ziua ei acea piatră îi va îndeplini o dorință, oricare ar fi aceasta. Totuși, i-a reamintit că singurul lucru pe care piatra nu îl putea face era să invie morții, deoarece nimeni, nicio forță, nimic nu putea aduce un om la viață, pentru că atunci cand mori, sufletul tău este separat de corp si nu mai pot fi împreunate niciodată. Sakura i-a mulțumit, iar când a scos portofelul să plătească, bătrâna i-a cerut o sumă destul de mare de bani. Având în vedere coliba în care locuia și faptul că arăta de parcă nu a mai băgat nimic în gură de câteva zile, nu se miră, i se făcu milă de ea și îi dădu toți banii pe care îi avea la ea. Tor i se păru că nu plăti îndeajuns, deoarece dragostea nu o poți cumpăra, oricât de mulți bani ai da. Fu doar recunoscătoare si plecă zâmbind, mai ales că în curând era ziua ei. Până atunci ea începu să își facă o mulțime de scenarii în cap și nu știa la ce sa se aștepte. Bătrâna a spus că Madara poate să îi vadă pe cei din sat, deci există o mică șansă ca el să știe cine este ea. Dar bătrâna a mai spus și că sufletul lui fierbe datorită urii atunci când ii vede pe oamenii în viață fericiți, deci ar putea să o urască si pe ea. Poate că vrea chiar să o ucidă. Își scutură capul și alungă aceste gânduri. Trebuia să fie pozitivă și să se pregătească atât sufletește, cât și fizic pentru marea zi.
