Nu înțeleg cum de unii oameni pot avea un asemenea comportament...Bine, îl înțeleg că e supărat, dar de ce își varsă toți nervii pe mine?! Am încercat să fiu cât de calmă am putut...
Cred că mă voi izola o perioadă de toți și de toate! Poate îmi voi mai liniști mintea...
Imediat ce ajung acasă, mintea îmi zbura către Bryan din nou, iar lancrimile îmi năpădiră obrajii, din nou cad la pământ și mă eliberez de durere...
Îmi amintesc de ziua aceea când a venit după mine acasă...Îi mulțumesc fiindcă a venit după mine...Îmi era frig, somn, iar el m-a scăpat de toate astea doar prin simplul lui plan. Mă iubea...sau mă iubește...Nici nu știu! Nici nu stiu dacă mai trăiește...Adică trăiește, dar doar cu ajutorul aparatelor...Sper să se trezească! As face orice pentru el! Să rămână în viață...Eu nu mai merit asta!
!CIOC-CIOC!-se auzi bătând la ușă cineva.Merg curioasă la ușă să văd cine este și când deschid...
—Da...spun eu cu privirea în jos.
—Bună!
—Ce?!Ce cauți aici?Te rog frumos să părăsești acest loc!La revedere!spun eu vrând să închid ușa.
—Te rog! Acordă-mi câteva secunde!
—Nu!continui să împing ușa dar nu reușesc...
—Îmi cer iertare!strigă din toți plămânii.
—Așa și ce vrei?După ce că eram intr-o stare de toată jena, ți-ai mai vărsat și nervii pe mine! Știi ceva! Nu am nevoie de scuzele tale...Eu am nevoie ca Bryan să trăiască!
—Bryan nu mai are nicio șansă! Despre asta voiam să vorbim!
CITEȘTI
Elixirul dragostei
RomanceRamona, o tânără de 25 de ani, termină studiile la facultatea de științe economice și se angajează pe post de contabil la o firmă. "Oare toate astea sunt închipuiri? Visez? Sunt obsedată? Cum pot face una ca asta? Sentimentul de vinovație mă urmare...
