Pe culmile iubirii

CAPITOLUL 4

-Hey...

-Hey Christian!

-Aaaa... Arati...frumos! Ce faci?

-Bine, multumesc!

-Mergem?

-Da, spun dand aprobator din cap. Imi iau geanta si vin.

-Bine.

Merg in bucatarie, imi iau plicul de pe masa si ies din casa.

-Mergem cu masina mea, spune Christian aratand cu mana spre masia lui.

-Ok!

Ma urc in masina, si dupa aproape 20 de minute am ajuns in fata unui restaurant. Pe drum nici unul din noi nu a zis nimic.

-Hai sa mergem! spune Christian in timp ce isi da drumul la centura.

Cobor din masina, intram in restaurant si ne asezam la o masa unde chelnerul vine imediat si ne ia comanda. In continuare nimeni nu zice nimic.

-Sunt genul de om care nu spune nimic niciodata primul, iar cand o fac inseamna ca esti mai presus de orgoliul meu! spune Christian rupand tacerea dintre noi.

-Poftim? Nu am inteles. La ce te referi?

-La asta! spune in timp ce se ridic de la masa si ma saruta brusc.

Ii raspund la sarut si ma simt extrem de bine pana cand Christian se trage din sarut si se aseaza din nou pe scaun.

-Uite, Sophia. Iarta-ma! Imi pare rau, nu stiu...a fost ceva de moment. Am facut ceea ce...

-E ok! spun imediat fara sa il las sa termine ceea ce are de spus. Stiu exact in ce situatie esti. Exact asa am facut eu aseara.

-Pai atunci suntem chit. Adica eu te-am invitat azi la cina ca sa iti spun ca ceea ce s-a intamplat aseara a fost o greseala. Si nu se mai poate repeta. Si na...acum te-am sarutat ca sa vezi cat de penibila a fost situatia de aseara.

-Penibila zici?

-Da, am vrut sa vezi cum m-am simtit eu aseara. Am vrut sa clarificam lucrurile dintre noi.Adica intre noi nu poate fi niciodata nimic.

-Cum te-ai simtit tu aseara? spun simtind cum lacrimile isi fac loc in ochii mei. Nu plange Sophia! Nu acum! imi spun in gand.

-Rau! Foarte rau! Mi-a parut rau ca te-am sarutat si nu stiu, simteam nevoia sa clarific situatia.  M-am simtit vinovat si ciudat pentru ca eu nu m-as uita niciodat la tine. Adica sa nu intelegi gresit, esti foarte frumoasa dar nu esti genul meu.

-Am inteles!

Doamne nu mai pot! Nu mai pot sa il aud. Trebuie sa ies neaparat de aici, altfel o sa ma bufneasca plansul.

-Tot ce vreau sa gasesc este o persoana care sa ma motiveze sa devin o persoana mai buna si sa-mi arate potentialul pe care nici eu nu credeam ca il am! spune Christian.

-Hhhh... Stii ce? Chiar nu te inteleg. Vrei sa fii iubit dar nu ai stiut decat sa ranesti persoane si sa le indepartezi. Vrei sa fii inteles dar tu nu vrei sa ii intelegi pe altii, sa ii asculti cuvintele care poate le-a smuls cu greu din inima. Vrei atentie dar cand cineva are nevoie de cel mai mic semn de atentie, poate si cinci minute de vorba il ignori! fac o pauza si imi sterg lacrimile de pe obraz.

-Sophia, de ce spui asta? Nici macar nu ma cunosti, nu stii ce vreau si nu stii prin ce am trecut.

- Tu vrei totul dar nu stii sa dai nimic! ii trantesc cuvintele in fata, ma ridic de la masa si plec auzindul cum ma striga dar nu mai puteam sta nici macar 2 minute la masa aia fara sa plang.