200 de poezii frumoase (2)

93. A iubi, iubire

  A iubi, iubire 

E un verb ce se conjugă simplu, dar care te ademenește,

Eu iubesc, tu iubești, ea iubește, e sinceră și nu greșește,

Noi iubim, voi iubiți și ei, la fel de sincer și la fel de mult, iubesc...

De unde vine acest verb? Este din cer, nu este pământesc!

Verbul ăsta e mirific, e divin, căci e venit dintr-o grădină,

De unde cei doi au greșit, iar EL, le-a spus că sunt de vină...

Și i-a lăsat să plece pe pământ, să plece-n lumea mare,

Dar să nu uite a iubi, fiindcă iubirea aduce alinare!

De-atunci, "a iubi, iubire" s-a răspândit pe tot pământul,

Căpătând o nouă formă, ce se împrăștie ca vântul,

Devenind o frază scurtă, spusă-n scris și în viu grai...

TE IUBESC! Aceasta-i fraza, ce în inimă o ai!

Când spui Te IUBESC, parcă reciți din poezii

Și purtat de a lor versuri , te pierzi în multe fantezii...

Devii chiar euforic, nu te poți abține, îți tremură tot corpul,

Ai fluturi în stomac și-n jurul tău se-nvârte totul...

Îi spui iubitei, TE IUBESC, lăsându-te purtat de val,

Iar ea-ți răspunde îmbujorată, cu un sărut pasional!

Ești tulburat de sărutare și-i repeți din suflet, TE IUBESC,

Această frază scurtă, minunată, cu un parfum dumnezeiesc!

Poezie scrisă de Vasile Mircescu