Cand pericolul te pandeste

CAPITOLUL 6

Din perspectiva lui Ethen

Văd ca se tine după mine accelerând, știu ce vrea, dar vreau sa vad până unde merge. Ce pot spune? Imi place sa o chinui.

Mai e puțin și vom întra într-o curbă destul de periculoasă la viteza pe care o avem. Încetinesc si ea mă ajunge, părea puțin disperată,mă uit la ea si observ ca nu încetinește de loc, rămân in urmă si îmi dau seama ca ceva nu e în regula, apoi îi văd mașina intrând din plin în parapet.

Nu se poate sa fie adevărat! Opresc mașina si fug până la mașina sa, e praf. Vad parbrizul spart lucru care mă înspăimânta și mai tare. Mă chinui până deschid portiera. O scot cu grijă din mașină luând-o în brațe, îi privesc chipul inocent acoperit de șiroaie de sânge care i se preling pe obraji. Mă așez jos ținând-o încă în brațe, sun la salvare și mă rog să nu pățească nimic grav. Îi examinez corpul să văd dacă are și alte rani și observ mai multe cioburi care i-au străpuns pielea făcând loc sângelui. Totul e din vina mea! Dacă nu eram un idiot care sa o oblige să își expună sentimentele, nu am fi ajuns aici! I-am făcut rău cu mâna mea, știam ca nu are voie sa se urce la volan pentru ca încă își pierde controlul asupra picioarelor.

În scurt timp ambulanța sosește. Kim este pusă pe o targa si urcata în mașina care acum se îndreaptă spre spital cu mine pe urmele ei.

La spital

Aștept disperat de două ore sa iasă din sala de operație și în sfârșit ușile se deschid pe ele ieșind doctorul.

-Cum se simte? Totul e in ordine!? întreb îngrijorat si frustrat de gândul ca e vina mea. Sigur după asta nu mai reușesc nici macar sa ma apropii de ea.

-Din păcate, domnișoara Lander este în coma! Speram sa își revină cât mai curând! îmi răspunde doctorul .

-O pot vede?

-Sigur, salonul 134 etajul 4! Dar ai grija.

-Voi avea, mulțumesc! spun politicos deși nu prea le am eu cu politețea.

-Sunt sigur că se va trezi! O cunosc iar tu ești norocos să o ai alături! completează medicul bătându-mă pe spate apoi pleca. Ce a fost asta?

Ajung în salon și o vad întinsă pe patul alb, parcă era neînsuflețită, dar și așa frumusețea sa nu dispăru. Avea capul bandajat, gatul ei fin era prins într-o atela, 3 degete de la mana stângă se aflau in ghips și piciorul drept era bandajat în locurile unde cioburile au făcut contact cu țesuturile pielii sale. Îmi trag un fotoliul aproape de patul ei, o sărut scurt pe frunte și mă așez lundu-i mâna între palmele mele.

Kim prov.

Deschid ochii văzând tavanul și pereții albi, sigur sunt la spital. Mă ridic si vad pe canapeaua de lângă o femeie mai în vârstă îmbrăcată cu haine rebele de piele, dar albe.

-În sfârșit te-ai trezit! Ascultă ar trebui sa ai încredere in el, e singurul care te-ar înțelege cu adevărat, chiar te va iubi! spune femeia apropiindu-se de mine.Deodată ușa se deschide, iar femeia dispare, in scurt Ethen își face apariția.

-Te-ai trezit! spune în timp ce un zâmbet îi apare pe chip. Mă prinde într-o îmbrățișare protectiva.

-Stai sa chem doctorul! adaugă când ne desprindem.

Apare doctorul care îmi spune că recuperarea a fost un succes și ca pot pleca chiar acum acasă. Aduce externarea o semnez și plecam.

Ajung acasă și împreună cu Ethen cobor din mașină.Se pare ca in timp ce am stat în comă, problema picioarelor mele a dispărut. Mă îndrept spre ușa cu Et pe urmele mele. Bag cheia și o întorc de două ori, iar respirația lui se simte tot mai aproape, mă întorc și acesta mă prinde într-un sărut pasional, își pune mâinile pe talia mea, trăgându-mă mai aproape. Duce o mână spre ușă deschizând-o. Îmi apucă picioarele cu mâinile punându-mă se îi înconjor talia,intram în casă fără a ne desprinde din sărut. Închide ușa și mă lipește de perete adâncind sărutul care devine unul sălbatic și dulce în același timp.