Un Anonim Cu Ochii Verzi

Capitolul 22

Unde o să mă ducă? Sper din tot sufletul că acasă,dar mna...e bine să vrei.
Mă bagă într-o mașină și presupun ca este a lui. Conduce destul de brutal pe stradute, iar apoi pe autostrada. Nici nu știu ce facem pe aici, dar îmi este frică să întreb.
-Sper să rămâi in viața!spune el dintr-o dată
-Adica?întreb confuză, iar el zâmbește
O să mă omoare? Adică după ce mi-a spus că mă iubește și bla bla, are de gând să arunce astea la gunoi?
-De ce faci asta,Harry?îl întreb
-Ce asta?
-Acum o săptămână îmi spuneai că ți la mine, iar acum vrei să ma omori. Nu te mai înțeleg.spun
-Nici nu trebuie să mă înțelegi tu! Și stai liniștită ca nu o să te omor eu. Nu îmi patez mainile cu cineva ca tine. Am fete mai interesante ca tine pe care să le omor. Eu doar te duc la cel ce se va ocupa personal de asta.
-Nu trebuie sa faci asta.
-Ba da, trebuie. A trebuit să aleg intre tine sau mine.spune
-Și te-ai ales pe tine...
-Exact. Așa că taci naibi din gură!țipă el la mine

Nu după mult timp oprește mașina și se dă jos din ea. În partea mea dreaptă se află o pădure întunecată, deși este încă zi afară.
-Ieși din mașină!îmi spune el și îmi deschide portiera
Normal ca ies fără sa comentez. Cine știe ce arme are la el.
-Mi-a părut bine să te cunosc. Pa!spune și se urcă în mașină, pe mine lasandu ma lângă această pădure sinistră. Îl privesc cum pleacă în viteză de lângă mine, iar apoi îmi concentrez atenția asupra pădurii.
Și ca un bonus a început ploaia. Incep să merg incet prin pădure. Muzica ploii se aude ușor, deși se vede clar că este o ploaie torențială. Se simte ca și cum te-ar cuprinde dandu-ti fiori plăcuți. Te mângâie ușor, iar eu intru usor în vraja ei. Mă uit in jur și vad toate părțile pădurii cuprinse de vraja ei, dandu i un aspect mult mai straniu. Picaturile îmi strapung pielea ca o ploaie de ace. Nu după mult timp de mers simt o mână ce se așează pe umarul meu ud. Mă opresc, iar când mă întorc spre persoana ce îmi atinse umărul...îmi dau seama ca moartea pare o alternativă plăcută.