- Orice ai crede despre mine în momentul ăsta... nu va schimba faptul că te iubesc. Și știi și tu asta.
- Știu, spuse ea printre lacrimi.
- Mai mult ca orice, îi șopti el, oferindu-i un sărut lung ca o pecete menită să ascundă și să protejeze un...
Picioarele lui Min au început să tremure, simțind cum brațul puternic a lui Soo Hyuk o ținea încă ușor înclinată. El continua să se apropie tot mai mult de fața ei, fapt ce declanșase o panică inexplicabilă în interiorul ei. Soo Hyuk arăta diferit. Si nu doar aspectul, ci și comportametnul lui o făcea confuză. De când intraseră în acea clădire, acel rânjet ciudat de pe buzele lui nu dispăruse nicio secundă și chiar dacă îl făcea să arate foarte atrăgător, pe Min nu doar că o dădea peste cap, ci o și făcea să se depărteze oarecum de el, nemaiputând a-l recunoaște.
- Ce... ce faci? spuse ea atunci când distanța dintre ei doi deveni atât de mică încât lui Min îi era greu să mai respire.
- Ți-am spus. Atunci când am un rol de jucat, îl duc până la capăt.
Aceeași replică "rolul meu... rolul meu." Fraza aceea suna ca un ecou interminabil în capul lui Min, începând chiar să o enerveze. Știa că era un joc, însă asta nu însemna că trebuia să îi readucă aminte despre asta la fiecare minut. Mișcarea care o readuse în poziție verticală o făcu să uite din nou de șirul gândurilor care încercau să se cuibărească în mintea ei, continuând dansul până ce ultima notă a cântecului se dizolvă în aer, cei doi rămânând încă pentru câteva momente prinși unul în brațele celuilalt.
Melodia se opri cu o ultimă notă al cărei ecou se pierduse printre vocile celorlalţi invitaţi. Min rămase pentru încă vreo câteva secunde în braţele lui Soo Hyuk care îi dădu uşor drumul, însă nu înainte de a-i săruta mâna fragilă, aruncându-i o privire suavă însă în acelaşi timp oarecum nervoasă.
Min se uita cu gura aproape căscată la fiecare mişcare pe care o făcea Soo Hyuk, ea lăsându-se controlată de el precum o păpuşă. Nu ştia sigur dacă Soo Hyuk făcea ce făcea de dragul jocului actoricesc, sau o făcea fără să ştie, însă Min simţea că el se joacă cu inima ei, făcând-o în acele câteva minute foarte confuză.
Soo Hyuk o conduse pe Min înapoi la masa unde prietena ei, A-yeong, o aştepta, apoi ieşi din sală încât Min nu îl mai putu vedea pentru o bună vreme.
- Ai rămas doar singură? întrebă Min pe prietena sa, aşezându-se pe scaunul de lângă ea.
- Celelalte fete au plecat de îndată ce Jae Myeong m-a scos la dans.
- Aţi dansat şi voi?
- Nu eram departe de voi, rânji A-yeong. Dar ce să ne mai vezi când te pierzi aşa uşor în privirea lui Soo Hyuk. Stai liniştită. Nu te învinovăţesc. Soo Hyuk poate ameţi chiar şi cea mai împietrită inimă.
Atunci când Soo Hyuk se întoarse în sală, părea cu totul o altă persoană. Părea că era nervos şi chiar şi discuţiile scrute purtate cu alţi invitaţi păreau seci şi fără sens, el răspunzând scurt şi tăios la fiecare întrebare care îi era adresată. Min îl observă din momentul în care acesta păşi în încăpere şi o urmă de îngrijorare rămase pe faţa sa până în momentul în care A-yeong deschise o altă discuţie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
