Fratele meu.. ~yaoi~

Tot răul spre bine!

Ce am făcut? De ce am făcut-o? Mai pot sa îndrept ceva?
Merg acasă și deschid ușa camerei.. Pe pat era Denis care asculta muzica..
Numai când ma gândesc ca am cedat îmi vine sa ma omor. Eram nervos, supărat și știam ca nu am șanse cu Denis, asa ca am actionat prosteste, sper ca ma va putea ierta...

Denis:Hei
Eu:Cu mine vorbești?
Denis :Da..
Eu:D-de ce?
Denis:De ce, ce?
Eu:De ce vorbești cu mine?
Denis:... Pai... Adevărul e ca și eu... Acolo, la școală.. v-voiam același lucru..
Eu:A-adica?
Denis:Te plac..
Eu:Serios?
Denis:Da, Clau...
Eu:Și eu.
Denis:Știi de ce îmi pare cel mai rău?
Eu:Nu, de ce?
Denis:Daca ți-am spart buza, eu ce mai sărut?
Eu:Mai sunt atâtea locuri...
Denis:A, da? Care?

În următoarea secunda încep sa îl sărut. Un sărut pe care doar el mi-l poate oferii, dulce, aromat și plin de dragoste.

L-am trântit pe pat și am continuat asa ceva timp. M am lăsat ușor în jos, i am desfăcut pantalonii și am făcut ce știam eu mai bine, sa mi folosesc gura, si nu doar pentru vorbit sau sarutat.
Îmi fac treaba si la final revin asupra lui. Îl sărut lung și ii șoptesc :

Eu:Doar atât primești pana la 18 ani.
Denis: Daca faci asta mai des sunt sigur ca pana la 18 ani nu ma satur.
Eu:Te iubesc.
Denis:Nu știu ce sa spun...
Eu:Ce simți.
Denis:Și eu te iubesc.