Capitolul 20 - Zapada

561 32 14
                                    

Vreau sa spun ca imi pare nespus de rau ca am intarziat asa de tare cu capitolul. 

Capitolul asta este fara sens, nu stiu de ce l-am scris, puteam sa trec direct la actiune dar am zis sa mai fac cateva momente cu Zayn si Bella. Acest capitol puteti sa sariti peste el, are grad mare de banalitate si este si foarte scurt. Sorry

Lectura placuta, daca citeste cineva. :))

Bella’s POV

- Termina! Am spus razand. Zayn alerga dupa mine cu un bulgare de zapada in mana, incercand sa se razbune pe aruncarea mea. 

- Aha! A exclamat cand m-a prins de la spate si imediat a lipit bulgarele de fata mea nu tocmai inghetata, dar acum sigur o sa fie. Am inceput sa ma zbat si protestam dar bratele lui erau mult prea puternice si nu puteam sa scap. 

Ii auzeam rasul in urechea mea si ma bucur ca am destins atmosfera de acum cateva zile cu incidentul de la club. Ma bucur ca nu a insistat sa ma intrebe de unde il cunosc si de ce am reactionat asa. Nu eram pregatita sufleteste sa ii spun, dar am vorbit cu Abby despre asta, trebuia sa imi confirme ea ca asta e real. Nu i-a fost usor dar sa spunem ca sunt o fire luptatoare si cea a fost in trecut, in trecut ramane. Am avut amnezie, poate a fost o binecuvantare pentru a lua viata de la zero si sa o modele asa cum vreau eu. 

- Las-o in pace, e deja rosie la fata. Harry ii spune razand lui Zayn si imediat simt cum se indeparteaza de mine dar in secunda a doua am sarit peste el, cazand amandoi intr-un morman de zapada. Eram cu fata spre fata lui, buzele noastre erau la cativa milimetri distanta si nu am putut rezista. M-am napustit asupra buzelor lui reci dar moi, imediat mi-a raspund la sarut punandusi o mana pe obrazul meu. Tot corpul mi s-a incarlzit la atingerea lui fina. Sarutul nu a durat mult fiind intrerupti de ceilalti care au inceput sa fluriere. 

- Mergem pe faleza? Am intrebat entuziasmata. - Am auzit ca arata superb cand este totul inghetat. Am completat cu zambetul pe buze. Toti au aprobat din cap si am pornit spre taxi, sau doua chiar. Imediat ce ne-am impartit in doua, taximetristii au pornit spre faleza. Am inceput sa ma gandesc la zilele trecute si ce s-a mai intamplat.

Cand ne-am intros din Bucuresti, Constanta era imbracata in zapada. Am fost asa entuziasmata ca nici nu am ajuns bine si deja il trasesem pe Zayn la o bataie cu blugari. In Anglia nu prea este zapada, asa ca atunci cand prind, ma bucur din plin de ea. In astea cateva zile a nins asa de frumos. Nu bate vantul, iar fulgii mari alunecau asa de fin din cer ca nu iti mai puteai lua privirea de la peisaj. 

Maine este 31, revelionul. Baietii au spus ca au pregatit totul, o sa mergem la un restaurant frumos de aici. Cica este in apropiere de faleza. Sper sa ninga si in seara de revelion, ar face totul si mai magic. Cu toate ca Zayn a spus ca dupa miezul noptii noi avem alte planuri decat ceilalti si ca este o surpriza, nu imi fac griji. Stiu ca nu ma duce sa ma omoare sau ceva de genul. 

- Esti bine? Imi strange mana intr-a lui si imi saruta delicat obrazul. 

- Da, doar ma gandeam. Ii dau un sarut scurt lui Zayn pentru al asigura ca sunt bine. 

Chiar sunt bine, mi-am propus mie insami ca nimic din trecut nu o sa ma distruga, nimic din trecut nu o sa ma afecteze. Pentru ca inainte sa am amnezie, era bine. Asta inseamna ca si acum pot fi bine si pot trece peste cele din trecut. Poate la unele amintiri o sa fie dureros la inceput, dar nu si dupa ce le uit. Din propria dorinta. Nu stiu cum gandeam inainte, dar stiu ca de acum in colo nu o sa mai las pe nimeni sa isi bata joc de mine si cu atat mai putin nu voi lasa pe nimeni sa ma raneasca. Nu imi voi mai arata sentimentele si voi indiferenta cand trebuie. 

- Am ajuns. Ne-a anuntat taximetristul in engleza. I-am multumit si i-am platit pentru cursa, Zayn lasand si un bacsis facandu-l pe taximetrist sa zambeasca recunascator spre el. 

O iubire printre criminali. (Zayn Malik/One Direction Fan Fiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum