Legionarul

Desprinderea

Daniel stătea singur pe banca din fața scării sale. Era ora 8 PM, iar pe cer mai era un pic de lumină pentru a vedea furniciile harnice care se plimbau la picioralele sale. Se uita la furnici apoi se uita în sus la etajul unde locuia. Oare ce ar trebuii să fac? Să încerc să mă duc acasă la părinți mei depravați sau să îmi iau destinul în propriile mâini și să încep să lupt?

-Ce naiba faci măi Daniel măi, se aude o voce veselă din spatele său. Iară stai singur și te gândești la nemurirea națiunii?

Dar defapt Daniel se gândea la lucruri mult mai profunde. Așadar răspunde;

-Te rog Miki nu mai mă sâcăi cu glumele tale. Eu vreau să plec în lume, și să ies din gaura asta de ceață și sclavagism în care mă țin părinții mei. Dacă ar ști nenorocitul ăsta câtă suferință duc eu în familie cu siguranță și-ar ține gura închisă. Dar mă rog hai, îl primesc în spațiul meu intim și să pălăvrăgesc un pic cu el, la urma urmei e un băiat bun.

-Ce ai de gând, să faci cu viața ta bunul meu prieten Dan? Adică văd că nu prea ai bani, toată ziua speli scara, și te chinui cu taicătu care bea fără încetare, plus că mai ai și două surori cu probleme.

Astfel Daniel începuse, să se enerveze și dintr-o dată izbucni –Ce naiba te intereseaza pe tine viața mea, și de unde până unde ști tu de suroriile mele? Vine și ăsta cu sfaturi și gânduri de alinare, ce ordinar. Iar în timp ce îi pune o mână pe umăr său Mick spune –Dani calmează-te, nu fii nervos, eu încerc să îți deschid ochi. Nu vreau nimic mai mult deacăt sâ fim buni prieteni și să ne ajutăm unul pe altul. Ce idioti mă ! mă ia cu lingușeli și calmități J

-Înceracă să nu mai gândești haotic boule!!. Daniel se uita atent în ochi maron verzui ai amicului său și realizase că întradevăr acest om vrea să îl ajute . Și el avea chiar mare nevoie de o persoană isteață să îl susțină. La un momendat parcă începeau să îi dea lacrimiile, dar se controla să nu arate slăbiciune.

Astfel îl țintise pe Mick cu privirea, și cu gesturi pline de hotărăre și curaj spuse;

-Mick, vreau să îți explic în primul rând că dacă vrei să mă ajuți cu adevărat, trebuie să renunți la atitudinea asta prostească;

-Dar?

-Nici un dar, vreau în primul rând să știu tastezi repede pe screen?

-Mda mă descurc.

-Bine în cazul ăsta mă vei putea ajuta foarte mult. Doamne Dumnezeule când mă uit la fața sa blândă și la vorba lui caldă îmi dau seama că nu are să reziste prea mult. Oricum asta e mergem cu boi mici la munte.

-Dar care e planul Daniel? Ce ai de gând?

-Sincer să fiu nu am timp acum să îți explic pt că tocmai am primit un mesaj.

-Și e ceva urgent? Ce scrie?

-Bă vrei să mă ajuți sau nu? răcni Daniel la el în timp ce se ridicase în picioare și fixase ochii pe mașină

-Da!!

Cu pași repezi și cu cordurile pulsând  infernal porniseră țintă spre automobil.