ATRACȚIE INTERZISĂ

𝟒. 𝐏𝐫𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐞𝐱𝐲

      

       A doua zi întârzi la facultate. Nu știu ce s-a întâmplat, dar am uitat să pun ceasul să sune, așa că m-am trezit cu douăzeci de minute mai târziu. Până am făcut obligatoriul duș și m-am îmbrăcat într-o pereche de blugi și un tricou roz, se făcuse ora opt fără cincisprezece minute. Am luat un taxi, apoi am gonit spre clasa de istorie, rugându-mă ca domnul sexy să fii întârziat. Dar nu am eu norocul ăsta!

        Când intru văd că a inceput să predea deja. Cand mă vede intrând în clasă, fără răsuflare și aproape leșinată, îmi aruncă o privire drăcească.

       ― Ariana! Te-ai gândit să vii la oră? mă ia el la rost, în timp ce se întoarce cu tot trupul spre mine, acordându-mi toată atenția lui.

        Simt cum sângele mi se urcă în obraji atunci când aud chicoteli. Mă uit să văd de unde vin și văd două păpuși barbie, vii, în primul rând, dându-și coate amuzate de ce mi se întâmplă mie.

        ―Ceasul..., încep eu, dar nu apuc să continui că el îmi face semn cu mâna să mă opresc.

        Stau așa, la ușă și aștept să îmi țină predică în stilul lui propriu de ignorant.

        Sigur se poartă așa din cauză că i-am vărsat cafea pe cămașa lui scumpă.

        ―Nu vreau să aud nici o scuză. Poți merge la locul tău, Ariana!

        Felul în care mi-a rostit numele mă face să mă înfior de plăcere, total nepotrivit pentru o studentă.

        Ai înnebunit? Este profesorul tău, nu ai voie să te îndrăgostești de el! În plus, tu ai un iubit drăguț acasă. Drăguț, dar nu sexy!

        Mă așez la locul meu, pe rândul cinci, lângă Ștefan. El îmi zâmbește dulce, compătimindu-mă.

        ― Nu-l băga în seamă! îmi șoptește. Este un nesimțit.

        ― Cine sunt păpușile barbie din prima bancă? îl întreb, scoțându-mi caietul din rucsac.

        ― Ah, păpușile gonflabile, vrei să spui. Sunt parașutele facultății, sunt în anul doi și au luat la rând toți masculii populari, îmi explică.

        Chicotesc înfundat, dar sunt auzită de balaurul de gheață. Îl privesc spășită atunci când îmi aruncă acea privire ucigașă, apoi îmi las ochii în caiet până simt că își ia privirea de la mine. Mă uit la Ștefan și îl văd zâmbind. Asta mă face să zâmbesc și eu.

        Când ora s-a terminat dau să ies din clasă, dar mă aud strigată. Mă uit în spate și observ cu stupoare că cel care mă strigă este profesorul.

       ― Da? întreb din prag.

       Te rog nu mă chema la tine!

        ― Vreau să discut ceva cu tine. Singură,  adaugă atunci când vede că Ștefan este lângă mine și nu dă nici un semn că ar pleca.

        Mă uit la Ștefan și îl rog din priviri să nu mă lase singură, dar el ridică din umeri și pleacă. Lașule!

        ―.Sper să fie ultima dată când întârzii la ora mea, rostește profesorul în timp ce privește pe fereastră.

        Este cu spatele la mine în dreptul ferestrei, iar eu stau lângă catedră frământându-mi mâinile.

        Nemernicul!

        ― La ora mea nu vorbește nimeni înafară de mine dacă nu ești întrebată, continuă să îmi țină predică.

        Dintr-o dată se întoarce spre mine și îmi spune rânjind:

        ― Pentru mâine vreau să faci un eseu despre ce am predat astăzi. Vreau să văd cât de atentă ai fost.

        Am să mor! Nu am fost deloc atentă la oră, în schimb, am fost atentă la felul în care mușchii i se mișcau în timp ce făcea ture prin amfiteatru. Dar asta nu mă va ajuta deloc.

        ― Dar am fost atentă, mint, evitându-i privirea. Am auzit tot ce ați spus.

        ― Eu cred că ai fost atentă la altceva, domnișoară Ariana, spune, iar din felul în care o face înțeleg că știe foarte bine la ce am fost eu atentă. Poate sunt eu paranoică.

        Simt cum obrajii îmi sunt în flăcări și mâinile încep să îmi tremure de teamă. Am fost prinsă?

        ― Ăăă, la ce vă referiți? aproape că șoptesc , copleșită de emoție.