Angelo

Capitolul 2

         Am să o zugrum pe Maia! Au trecut două ore de când a plecat de lângă mine și nu mi-a trimis nici măcar un amărât de mesaj. Nu știu ce am să-i fac, dar cu siguranță va regreta amarnic că nu mi-a dat vești cu ceea ce face. A trebuit să las o cucerire, pentru a-mi căuta sora.

           Numai să pun mâna pe ea... Îmi pornesc telefonul și încerc să îi caut poziția, luându-mă după datele ce le emite portabilul ei. De îndată ce părinții i-au luat un telefon, am descărcat o aplicație ce îmi permite să o localizez, atâta timp cât telefonul este în stare de funcționare.

             Răsuflu ușurat când văd că e la câțiva metri de mine. Pentru câteva secunde m-am speriat de moarte, am crezut că i s-a întâmplat ceva rău. Nu mi-aș ierta-o niciodată!

             Ajung în fața unui cort imens și privesc încă o dată telefonul să fiu sigur că nu mă înșel. Aparatul îmi arată încă o dată că, Maia, este în interiorul acelei ,,săli" improvizate. Plătesc repede intrarea și mă pregătesc sufletește să nu explodez de nervi. O să vorbesc cu ea, în mașină unde nu ne va auzi prea multă lume.

         Întunericul învăluie întreaga ,,încăpere". Se pare că urmează un spectacol nou. Reușesc cu greu să mă ghidez, și până la urmă reușesc să o găsesc pe Maia și prietenele ei. Alung pe unul de pe scaunul de lângă sora mea și mă așez în locul lui ignorând privirea furioasă a Maiei.

            O lumină își face apariția de nicăieri, luminând centrul cortului, lăsându-mă să văd o frânghie albă, făcută dintr-un material destul de fin, ce e agățată de barele ce țin loc tavanului. O domnișoară îmbrăcată în consumație adecvată pentru un spectacol își face apariția și toată lumea își ține respirația. Toate privirile sunt concentrate pe ea și ceea ce are de gând să facă.

          Prinde acea panglică cu ambele mâini și trage puțin de ea – probabil pentru ai testa rezistența –, se învârte puțin în acel mijloc nisipos și dintr-o mișcare ce pare atât de simplă pentru ea, ajunge undeva la mijlocul ei. Se prinde cu picioarele în material și dintr-o mișcare bruscă își dă drumul ajungând cu fața aproape de sol. 

          Pentru o secundă am crezut că o să facă cunoștință cu acel sol nisipos. Eram pregătit să sar peste scaunele din fața mea, numai să ajung la ea.  Ar fi prea păcat de un asemenea chip angelic să se strice. Figurile ce le face lasă pe toată lumea cu cura căscată de uimire. Acum că o analizez mai bine, nu i-aș da mai mult de șaisprezece, maxim șaptesprezece ani.

            Dintr-o mișcare desparte acea panglică în două și își învârte câte un picior în fiecare panglică și le deschide foarte tare făcând un spagat perfect; încet, încet rămâne doar cu o mână prinsă de panglică. În acea poziție arată atât de sexi... Dacă îmi confirmă cineva că are optsrezece ani, promit că o pun să-mi facă un ,,spagat" doar pentru mine. Peste mine.

         Încerc să-mi abțin oftatul. Numai când îmi imaginez cum ar fi să o am deasupra mea în acea ipostază și îmi simt pantalonii cum se strâng în jurul meu. Gata, gata, trebuie să îmi alung acele imagini obscene! E minoră... E minoră... Iar eu, nu mă culc cu minore!

          Îmi scutur ușor capul și abea acum realizez că tipa și-a terminat prestația, înclinându-se în fața publicului. Spatele ei... Doamne, Iisuse, are un posterior atât de apetisant... Ajunge, Angelo! Lipsa de sex îmi afectează până și gândurile. Scap repede de aici și de puștoaicele astea în călduri, și, mă înfig în prima care îmi iese în cale. Bine, nu chiar prima, dar cam tot aia este.

            — Vino, Angelo! Vrem să vedem animalele.

           Vocea Maiei, mă readuce cu picioarele pe pământ și abea acum realizez ce a spus. O, nu, nu, nu! Nu am de gând să mai stau aici nici măcar pentru o secundă!

            — Mai mari și ciudate animale decât voi, nu cred că o să vedeți!

            Mormăi în barbă, în timp ce mă trage de mână după ea. Scot câteva înjurături, nu prea frumoase și o urmez. Se pare că nu prea am de ales...  Maia, Maia, răzbunarea se înrăutățește, nici nu o să ști ce te-a lovit!

            Oare de ce am un noroc atât de imens? Toate femeile îmi cad la picioare, bine, azi toate mi-au căzut în  brațe. Se plimbă omul liniștit și se trezește cu femeia în brațe. O, și nu orice femeie. E chiar micuța acrobată. Când naiba a avut timp să se schimbe? Aș fi preferat să o simt prin ținuta aceea fină și albă... Să îi simt formele apetisante.

           O privesc în ochi, iar obrajii săi prind o culoare trandafirie. A, da. De aia se simte ea jenată. Mă gândeam eu că e prea frumos să fie adevărat.

           — Îmi cer scuze, recunosc, nu prea eram atentă.

           Tot timpul în care a vorbit a privit solul. Vocea cristalină, dar atât de stinsă, îți vine să o strangi în brațe și să o protejezi. Ce naiba se întâmplă cu mine? De când simt nevoia să protejez altă femeie înafară de mama și Maia?  Ochii de un verde închis mă privesc curioși, cercetând fiecare centimetru din fața mea.

          — Angelo, ce naiba faci de nu mai vi?

           Vocea Maiei, se aude undeva în spatele minunatei ființe – ce trebuie neapărat să o am între așternuturi. Apropo de asta, câți ani o fi având? Privirea ei se schimbă la o sută optzeci de grade. Se rotește pe călcâie și o privește pe sora mea curioasă. Cel puțin asta vreau să cred, pentru că nu îi văd fața.

              — Vin, Maia.

             Fără să mai pot adăuga ceva, Maia, se apropie de mine și mă cuprinde în brațe depunându-mi un mic sărut pe obraz. Asta nu-i a' bună!

            — Bună, Maia!

             Aceasta întinde mâna în fața sa și așteaptă răspunsul fetei ce ne privește cu ochii mari.

            — Mélanie. Încântată!

            — Îți spun un secret. Să nu te lași sedusă de fratele meu! Dar dacă nu reușești să-i reziști, pentru că e super seducător, să-i faci viața un calvar.

           Cuvintele șoptite de către Maia, le aud destul de bine, iar fața Mélaniei, se transformă instant în una amuzată, transformându-se într-un râs colorat.

             — Nu-ți face griji pentru asta. Mă descurc!

             Ne face cu ochiul și pleacă de lângă noi. Ok, fără nici un ,,mersi pentru că m-ai prins și nu m-ai lăsat să fac cunoștință cu solul"? Privesc în lung după ea până nu o mai zăresc și oftez resemnat. Nu mi-a mulțumit și a plecat. Oare dacă revin, îmi va mulțumi?

            — Cineva e pe cale să se îndrăgostească!

           — I-a mai taci, Maia, că nu ști despre ce vorbești!

           — Frățioare, frățioare, felul în care îi privești fiecare părticică din corp, spune altceva. Mai vorbim peste câteva luni...

           Să mă îndrăgostesc? Auzi la ea, pf, ce știe o puștoaică de șaisprezece ani?

______________________________________

        user79374153, acest capitol este pentru tine și iubitul tău. Îți mulțumesc pentru cuvintele minunate și mai ales, vă mulțumesc pentru simplul fapt că vă rupeți din timpul liber să-mi citiți tâmpeniile! Vă pup!!