Angelo

Capitolul 4

                        **Mélanie**

      Din cauza acelui idiot – arătos totuși – am reușit să întârzii la antrenamente. Tata, mi-a ținut o morală de zile mari și acum stau închisă în cameră înjurând pe înfundate.  Am de pregătit temele pentru mâine și după să-mi fac antrenamentele obișnuite, nu pot să glumesc cu asta, o singură zi pierdută aiurea și munca mea de zece ani se duce pe apa sâmbetei.

        Să trăiești în lumea fantastică a spectacolelor nu este chiar atât de ușor, întreaga mea viață a fost dirijată. Între spectacolele ținute în fața tutoror și până la orele de somn. Totul este monitorizat. Până la vârsta de cinsprezece ani, am luat cursuri particulare, alături de copii ,,circului", așa cum am fost numiți de cele mai multe ori. Abea apoi am reușit să-mi conving părinții să mă lase la un liceu normal, așa cum merg toți copiii normali. Nu regret nimic din asta. Dacă nu studiam la un liceu normal, poate acum nu aș fi la o facultate de medicină.

        Îmi aduc aminte că am stat o lună întreagă pe capul părinților, să mă lase să dau la aceea facultate. Acum, după un an, sunt foarte mândrii de mine și de ceea ce am reușit să realizez. Am promovat printre primi cinci și, am și o bursă de studii. Mi-am dat întreaga silință să-i fac mândri de mine, dar mai ales că nu au chiar posibilitățile necesare pentru a-mi plăti întregi ani ai facultății.

        Din moment ce am un număr sau, de cele mai multe ori chiar și două, în timpul spectacolelor date de circ, nu am timp să-mi caut o slujbă care să fie mai convenabilă. Cu toate că nu am o situație financiară extraordinară, nu am dus lipsa de nimic. Chiar dacă locuiesc într-o rulotă, mă simt cea mai fericită.

        Îmi aranjez hainele pentru mâine și mă pun în sfârșit în pat. Antrenamentele din această seară au fost mai intense, încerc un truc nou și îmi cam dă bătăi de cap. 

                          *****

           Când îmi aud telefonul bâzâind lângă patul meu, îmi vine să dau cu el de toți pereții; are noroc că nu-mi permit altul nou. Aș fi moartă fără el, chiar dacă este un model mai vechi de samsung, mă mulțumesc cu el. Îmi e foarte drag și de trei ani de când îl am, încă arată ca și nou.

        Mă ridic cu greu și beată de cap de parcă am băut întreaga noapte. Dacă nu aș ști sigur ce am făcut aseară, chiar și eu aș crede că sunt mahmură. Numai când mă gândesc la antrenamente și mă iau durerile de cap. Să mai pun și faptul că am de făcut un proiect de cinzeci de pagini? 

        Încerc să nu mă mai gândesc la cele două priorități importante și, îmi ocup gândurile cu ceea ce trebuie să mă îmbrac. Din micul meu dressing, făcut deasupra patului, îmi aleg o fustă până la genunchi ușor fluidă, de un albastru deschis, un tricou alb imaculat și peste mijloc îmi pun o curelușă subțire. Îmi plac hainele fluide nu care să îmi fie lipite de corp. Urăsc acea senzație de strângere care ți-o oferă hainele mulate pe corp. În momentul spectacolelor, este altceva, nu pot să port hainele mele obișnuite, asta ar însemna un risc asupra vieții mele, dar mai ales, asupra numerelor pe care le realizez.

        Știu că am fost criticată de cele mai multe ori din cauza ținutelor mele de zi cu zi, dar puțin îmi pasă, așa mă simt cel mai bine.

         — Mélanie, ești gata? Te duc eu sau Răzvan?

          Vocea tatei, răsună lângă gemul căsuței mele. Încă nu am o mașină mică iar mersul cu caravana, nici nu se pune în discuție! Știu că pot conta pe tata, ca de fiecare dată, dar îmi este jenă de cele mai multe ori să apelez la ajutorul lui, de aceea merg tot mai des cu Răzvan.