Cum să dai papucii unui demon

697 39 7
                                    

Zilele treceau, și Proxima parcă era mai deprimată, mai închisă și toată ființa ei se stingea încetul cu încetul...

Vincent: Crezi că-și va reveni?

Yadiel: Dacă am ajuta-o, poate.

Vincent: Dar știi că ultima dată cand am fost la ea a vrut sa o lăsăm singură...

Yadiel: Așa-s oamenii Vincent! Vor sa fie singuri când sunt triști și după-aceea au ganduri sinucigașe! Trebuie sa ai pe cineva lângă tine.

Vincent: Hai la ea atunci! Nu, stai... e deja cineva acolo.

Yadiel: CINE?!

Vincent: E un bărbat... vino să vezi.

Yadiel: Ăla e tatăl ei, idiotule!

Vincent: Poate asta o va face mai fericită pe Proxima. Hai sa facem cunoștință cu el.

Tata: Nici eu nu ma gândeam la ce nenorocire avea sa se întâmple... nu am vrut decat sa petrecem Craciunul împreună, dupa atâția ani.

Proxima: Nu e vina ta, tata... până la urma, esti singurul care mi-a mai rămas...

Tata: Cine-s băieții ăia care se apropie de casa noastră?

Proxima: Prietenii și colegii mei... vrei sa îi cunoști?

Tata: Nu știu dacă sunt în stare acum Proxima. Rămâi cu ei dacă vrei, eu ma duc în casă, drumul m-a obosit și întâmplarea m-a lipsit de puteri.

Proxima: Odihnește-te atunci tati.

Yadiel: Unde se duce Proxima? Nu vrea taică-tu să stie cu ce demoni umbli?

Proxima: Nu Yadiel... e și el distrus de ce s-a întâmplat.

Yadiel: Of! Voi oamenii... puneți atâta suflet pe nimic! Va lăsați purtați ani și ani de aceleasi sentimente moarte, pentru persoane care nu mai sunt. Nu mă înțelege greșit Proxima, dar eu știu ca tu ai trecut peste.

Proxima: Am trecut Yadiel, doar ca nu pot accepta asta.

Yadiel: Îți dai seama că dacă mama ta nu murea atunci, murea oricum mai tarziu. Așa sunt demonii negri.

Proxima: E numai vina lui Roxane!

Yadiel: Știi, abia acum luptați egal.

Vincent: Mâine ai școala...

Yadiel: Las-o Vincent cu școala! Abia poate trece peste cele întâmplate si tu-i aduci aminte de locul ăla cu demoni umani.

Proxima: Poate e o idee bună sa mergem mâine la școala. Dacă Yadiel va părea îndrăgostit de... ah... Roxane... atunci ura pe mine va dispărea.

Yadiel: CE VREI SA FAC?!

Proxima: Nu sa faci... sa te prefaci.

Yadiel: Proxima? Nu ma mai iubești?

Proxima: Ba da...

Yadiel: Crezi ca te vei simți tu mai bine sa ma vezi zilnic bot în bot cu ea? Crezi că asa Z se va opri?

Proxima: Momentan, nu am alt plan. Te voi iubi indiferent de ce se va întâmpla. Nici eu nu sunt de acord, dar te rog fă asta pentru mine!

Yadiel: Nu promit nimic, să știi!

Urmatoarea zi la scoala, Roxane intră în clasă ca de obicei, Vincent si Proxima erau ascunși dupa ușa și Yadiel era la banca lui. Se ridică si zise:

Yadiel: Roxane! Ce dor mi-a fost de tine!

Roxane: Nu zău, Yadiel?

Yadiel: Da, simteam ca lipsește o parte din mine si numai tu o poți completa. Te doream așa mult, ca nopțile mi-erau tot una cu zilele.

Roxane: Ce drăguț... adică... ei bine Yadiel mie nu mi-ai lipsit! Si voiam sa îți spun ca ma despart de tine! Poți sa rămâi cu Proxima ta, nu mai am nevoie de tine!

Yadiel: Ești sigură ca vrei sa pleci și să-mi frângi inima? O dragoste așa demonică ca a mea, n-ai să mai găsești!

Roxane: Sunt... sigură! ... acum pa! și plecă fara sa se mai uite înapoi.

Yadiel: Dragii mei, eu am încercat, acum ce sa fac.

Proxima: Oh cât ma bucur ca a renunțat la tine!, și îl îmbrățișează.

Yadiel: S-o crezi tu ca aici se termină totul, a renunțat pentru că...

Z: Gata? I-ai zis?

Roxane: Da!!!!

Z: Perfect... acum totul va fi bine. Nu are cum sa te răneasca ceva ce nu ai.

Roxane: Dar părea că suferă! Ca mă iubește cu adevărat! Poate în sfârșit a renunțat la Proxima si eu mi-am ratat șansa!

Z: Oameni simpli oameni proști. Oare nu ați învățat voi oare, ca lumea demonilor, e cea mai înșelătoare? Stai liniștita Roxane, o sa îl ai înapoi pe Yadiel. O sa îl atingi... o sa îi faci ce vrei. Momentan trebuie sa îmi urmărești planul. Voi oamenii nu puteti face nimic singuri.

Roxane: Dar de cand te-am cunoscut, viața mea a devenit mai complicată ca înainte!

Z: Preferi sa-i vezi pupându-se? Să-i vezi în parc zi de zi de mână? Ca să suferi mereu?

Roxane: Nu...

Z: Atunci ce-ar fi să-mi mai dai niște ură? Sunt cam slăbit.

Vincent: Deci?

Yadiel: Deci s-a despărțit de mine idioata, haha.

Proxima: Nu aș putea trece așa repede peste despărțiri ca voi...

Yadiel: Dar tocmai ai făcut-o! Victor? Nu-i așa ca acum ai uitat de el?

Proxima: Da, pentru că voi-

Yadiel: Îți zic eu că treceai și fără noi, ești PUTERNICĂ, Proxima Zentauren!

Proxima: Mh... poate ca ai dreptate.

Yadiel: Plus că Roxane îmi era o jucărie nostimă și atât! Nu mai ții minte ce a spus? ,,Toate fetele mor după tine Yadiel!'' Și ea nu voia decat popularitate. Dar sa trecem naibii peste asta... Z o are acum și asta ne încurcă planurile!

Proxima: Poate dacă devin prietenă cu ea-

Yadiel: Ă, poate nu! Nu risc sa te implic în planurile lui Z. Dar de acum trebuie sa fim de două ori mai atenți cu tine. Ți se poate întâmpla orice, nu în mod direct, dar ești deschisă la orice.

Proxima: Mi-aș fi dorit sa nu se întâmple toate astea! Să nu mă fi născut...

Yadiel: Dar ai un rol atât de important în Univers! Și fără tine Iadul meu ar fi doar Iad... tu îl faci Rai!

Proxima zâmbi și-l îmbrățișă puternic pe Yadiel, a carui privire strălucea ca focurile veșnice din Infern... atât de plăcute și... atât de calde.

Vincent: Nu vreau sa vă stric momentul, dar mâine e școala și-

Yadiel și Proxima: O, mai taci Vincent!

Vincent: Doar spuneam și eu...

Îngerul Negru (2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum