Îngerul Negru (2)

Paturi blestemate

Z: Nu crezi ca marele Creator va fi supărat pe tine dacă află că ești aici?

Proxima: Crezi că îmi pasă? Sunt fericita în momentul de față și asta contează~

Z: Zău, draga mea?

Proxima: Acum haide! Spune-mi că mă iubești!

Z: Îți spun ce vrei sa auzi... dar înainte de astea... trebuie sa știu că te-ai lepădat de Dumnezeu.

Proxima: Ce ciudat ești? M-am lepădat! Ce e cu tine?

Z: Doar voiam să fiu sigur de asta...

Proxima: Acum haide! Zi-mi ceva drăguț!

Z: Hai mai bine sa îți demonstrez..., și demonul își luă formă umană.

Proxima: Ce bine arăți...

Z: Nu-i așa? Vrei sa vezi ce mai poate face corpul ăsta?

Proxima: Și încă cum Z!

Z: De azi... sunt Dumnezeul tău! Singurul si unicul!

     Atunci Proxima află cum e sa nu ai Dumnezeu, să fii în sfârșit liberă și sa fii iubită. Trei din visele ei se îndeplinira... se simțea bine în sfârșit! Si dacă ai fi văzut-o, zâmbea! Un zâmbet nu prea pe deplin netulburat, dar măcar nu mai era în el agonia aia de dinainte! După ce adormi Z... Proxima încă stătea cu gândul undeva departe... prin trecut...

   Oare am facut bine ce am facut?
Sunt fericita, dar de ce nu ma simt bine?
De ce simt ca încă lipsește o parte din mine?
Un suflet nu poate trăi fără un altul,
Dar eu iubeam pe cine nu trebuia...
Ma rugam cui nu trebuia...
Credeam în Dumnezeu, chiar daca nu exista
Și îl iubeam pe EL... chiar daca el nu ma iubea.
Oare e așa continuarea?
Z... te rog apară-ma tu de ce va urma...

Nu îmi e frică de întuneric,
Ci de lumina care o sa vină...

Apară-mă Z...

Amin!

Proxima se trezi în pat, iar lângă ea era Z. Dormea si el, în forma sa umană. Nu avea vreun tricou, și Proxima observă că demonul are o rană pe piept.

Z: De ce te-ai trezit? E atât de bine să dormi! Uiți de tot, nu esti conștient de nimic, e cel mai tare drog.

Proxima: Se pare ca nu e atât de tare și pentru mine.

Z: Ce te macină Proxima? OOOOO, de parcă nu aș ști!!! E ceva legat de Saia?

Proxima: Nu îmi face viața un chin, Z!

Z: Dar nu ți-o fac, am o IDEE! Vrei sa o cunoști pe Saia?

Proxima: Mai trăiește?

Z: Cum sa nu trăiască Proxima? E veșnică precum Universul!  Dar e închisă, și numai tu poți intra! Dar știu cum să o învingi. Haide îți voi explica totul pe drum!

Proxima: Nu știu dacă e o idee bună...

Z: Haide ce te uiți așa la mine? Știu ca vrei sa fii tu unica lui iubire! Poate doar atunci nu va veți mai certa! Caci știu și acum cât de dor îți e de el, te citesc ca pe o stea, Proxima.

Proxima: Și de ce vrei sa ma ajuți? Ce vrei in schimb?

Z: Să mai stai o zi cu mine.

Proxima: Dar... acum pot sa stau câte vrei... nu înțeleg de ce ai vrea asta...

Z: Să il enervez pe Lucifer! Hai că mă știi doar!

Proxima: Oh, acum are logica.

Z: Mergem?

   Ajunși în Iad, Z o conduse pe fată într-un alt fel de loc, mai straniu.

Proxima: Ăsta e tot Iadul?

Z: Nu, ăsta e Tartar. E o altă parte a Iadului unde a fost închisă Saia. Nu ti-a zis Lucifer?

Proxima: Despre ce?

Z: Ca sunt mai multe locuri? Oh... uite... există mai mulți demoni care au fost îngeri si au decăzut. Lucifer e cel mai puternic, prim urmare el are cea mai mare parte a Infernului, numit Iad. Saia e închisă într-un fel de pătrat, nu are treabă cu Răul sau Binele... ea e doar captiva. Apoi mai e Patron care e cu vandutul sufletelor, eu sunt cel cu ritualurile...

Proxima: De Patron știu! Am fost la el si m-a torturat cu fricile mele.

Z: Oh... de asta nu știam. Trebuie sa-mi povești tu mai tarziu.

Proxima: Deci să înțeleg ca sunt și mai multi?

Z: Demoni din ăștia? Da...

Proxima: Și eu de ce nu știam de ei?

Z: Eu cred ca ști destui, sau cât trebuie sa știi momentan. Nu esti nici pedofil, nici satanista sa cunoști toți ,,frații'' noștri. Uite că am ajuns...

Proxima: Ai încercat vreodată să intri si tu?

    Z își ridica tricoul și își arătă rana.

Z: Te holbai dimineață la mine... uite asta e explicația. Dacă mă apropii câtuși de puțin pățesc asta!

Proxima: Și de unde știi ca nu voi păți si eu la fel?

Z: Încearcă, dacă nu ai încredere în cuvintele unui demon.

  Și apropiindu-se de câmpul albastru, trecu într-o clipire de el, cu mici arsuri, pentru ca până la urmă, nu există om care să nu păcătuiască.

Proxima: Sunt aici Z! Am reușit!

Z: foarte bine! Acum du-te înăuntru... în castel... și ai grija să nu fi văzută de nimeni... acolo sus, în ultima cameră, ai sa găsești cheia cu care să o distrugem.

   În câteva clipe, Proxima era sus. Straniu era, ca holurile păreau goale, iar castelul mai mult părăsit. În cameră, era centrat pe mijloc un pat moale... care părea asa confortabil că Proxima-și dădu drumul pe el! Nu rezistă tentației.

   Z: Bun, acum ca ai ajuns acolo, ai mare grijă. Nu te pune pe niciun pat dacă nu vrei sa cazi într-un somn veșnic... ele sunt blestemate în cazul ca cineva intră si nu știe... Proxima? Mă mai auzi?