Culoarea sentimentelor

Capitolul 2: Gelozie şi iubite

                                                           Capitolul 2: Gelozie şi iubite

Vineri, 8 martie, ora 18:47

Dacă acum o săptămână plângeam pentru că voiam să merg la petrecere acum nu am nici un chef. Habar nu am cum a putut Ioana să o convingă pe mama să mă lase în Pub însă tot ce ştiu e că dacă până la ora unşpe nu sunt acasă o păţesc rău. Stau de zece minute în faţa dulapului gândindu-mă cu ce să mă îmbrac. Optez pentru o rochiţă neagră simplă şi veşnici mei teneşi. Îmi întind părul ce-mi depăşeşte uşor talia şi-l prind într-o coadă de cal perfectă. Aplic puţin rimel, puţin gloss şi sunt ca nouă. Mă privesc în oglinda mare de pe dulap şi zâmbesc strâmb. Arăt chiar...drăguţ. Îi trimit Ioanei un mesaj şi aştept să îmi răspundă.

De miercuri e într-o relaţie cu Teodor. Nu ştiu ce în capul acestei fete. Mi-a mărturisit că e de-a dreptul îndrăgostită de el deşi se cunosc de doar patruzeci şi opt de ore. M-am resemnat în a-i spune că are prea multă încredere oarbă în el. În plus în mai puţin de o lună va fi majoră deci e alegerea ei. În seara asta ne va duce el cu maşina deoarece nu vrem să stăm o oră doar pe drum.

Primesc răspunsul mult dorit şi îmi părăsesc camera. O asigur pe mama că voi fi acasă până la unsprezece şi cobor până în faţa blocului. E mult mai frig decât credeam aşa că mă grăbesc să intru în maşină. De Teodor n-am mai auzit de la mica mea gafă şi nici pe Ioana nu am mai văzut-o în aceste două zile. Miercuri am ieşit afară cu David şi nişte prieteni de-ai lui, joi am fost ocupată cu sceneta iar astăzi am dormit toată ziua. Ce pot spune, sunt o persoană activă.

- Hei, îi salut pe cei doi când închid portiera.

- Ce faci? Mă întreabă rapid Ioana radiând de fericire. 

- Nu se vede, bolborosesc plictisită.

Ioana alege să mă ignore pe tot parcursul drumului iar bărbatul care conduce îi urmează gestul. Pentru un minut mi-a părut rău că nu mi-a spus nimic, voiam să îi aud vocea, însă mi-a trecut rapid. O lumină îmi atrage atenţia în dreapta mea şi privesc ecranul telefonului. E al lui. Cineva îl sună iar acel cineva poartă numele de Camelia şi o inimă. Înghit în sec şi strâng cu putere materialul rochiei. Nu pot să mă bag, poate e sora lui, dacă are o soră, sau altcineva. Nu pot fi paranoică, nu ştiu nimic despre el deşi am un sentiment ciudat  care are legătură cu această 'Camelia'.

- Îţi sună telefonul, îl anunţ cu tragere de inimă.

Bărbatul brunet se întoarce şi priveşte la rândul său ecranul luminos. Când observă numele apelantului îşi muşcă buza inferioară vizibil agitat după îşi ridică capul spre mine. Pentru o secundă privirile ni se întâlnesc şi simt cum o mie de stări îmi invadează trupul. Aleg să îl ignor şi să admir peisajul de afară. Bucureştiul e chiar frumos seara.

- Nu e nimeni important, vocea sa groasă îmi mângâie timpanele.

Odată ajunşi în faţa Pub-ului căutăm un loc de parcare cât mai aproape de intrare şi coborâm din maşină. Teodor o ia de mână pe Ioana şi pornesc în faţă în timp ce eu rămân în spate. Intrăm împreuna în complexul clubului iar un miros vag de alcool îmi inundă nările. Localul era aranjat cu bun gust, canapelele şi separeurile sunt în parte stângă pe când barul în partea drepată, iar în mijlocul lor se afla un ring mare de dans. Ne alăturăm altor tineri la o masă lungă iar eu îl recunosc pe David. Aleg să mă aşez între el şi Teodor care trage la greu dintr-o narghilea.

- Îţi iau ceva de băut? Mă întreabă David calm.

- Am luat eu deja, se bagă brunetul din dreapta mea. Mi-a luat el? De ce? Nu i-am cerut eu.

Mă aplec până când sunt sigură ca mă poate auzi.

- Îţi dau bani acum sau când vine comanda? Îl întreb.

- N-am nevoie de bani tăi, răspunde aspru.

- Atunci nici eu de băutura ta, îi răspund cu aceaşi monedă şi mă ridic.

Locul dintre canapea şi măsuţă era minuscul aşa că singura obţiune este să îl încalec peste David. Îl ocolesc cu un picior iar când voiam să-l pun pe următorul masa este mutată în aşa fel încât să aibă loc două de mine să iasă. Îl privesc două secunde pe Teodor care se aşează înapoi lângă Ioana. N-o să-i fac jocul. David mă cuprinde tandru de talie ajutându-mă să ies iar eu mă asigur că brunetul din dreapta observă gestul său. Habar nu am ce se întâmplă cu mine însă îmi doresc cu toată persoana mea să fie măcar puţin gelos. Mă urăsc nespus pentru gândurile mele, e iubitul Ioanei pentru Dumnezeu. Katrina eşti o proastă. Ocolesc ringul de dans şi mă aşez pe un scaun de la bar. Sunt conştientă că nimeni nu o să-mi dea alcool deci mă resemnez la un suc de portocale. Amestec dezinteresată cu paiul în băutură fără să observ prezenţa tipului de lângă mine. Teodor se aşează pe scaunul de alături. Îl privesc dezinterestă pentru câteva clipe înainte să-mi mut privirea spre ringul de dans. Încerc pe cât posibil să îl ignor însă mă ard palmele iar picioarele îmi tremură.

- Suc de portocale? Mă întreabă în batjocură.

- Uni dintre noi sunt şi minori! Mă felicit în minte pentru tonul indiferent pe care l-am folosit.

- Nu mă gândeam, şopteşte fără să-şi mute privirea.

- Unde e Ioana? Aleg să-l întreb.

- Pe aici, pe undeva, răspunde nonşalant privind localul mult prea populat.

Voiam să îl întreb de ce nu e cu el însă o roşcată focoasă se poziţionează în faţa sa.

- De ce nu mi-ai răspuns la teleon, hă?! Am o vagă bănuială că această fată e Camelia cu inimă.

Teodor înghite în sec şi mă priveşte. Starea lui de spirit se schimbă instant devenind tensionat şi agitat. Ridic o sprânceană aşteptând ca acesta să răspundă.

- Iubito...Iubită deci, se pare ce el nu se mulţumeşte doar cu una. Nu mă pot abţine şi pornesc într-un râs sec.

- Cine e asta? Îl mustrează roşcata.

Scoate-te acum frumuşelule.

- Ea e...sora mea mai mică, spune dintr-o suflare iar mie îmi trebuie o mătură să-mi aduc faţa de pe jos.

Poftim?!