Memoriile unui Demon.

Doi. Partea întâi.

 Ora de engleză nu-mi prea atrăsese atenția. Desenam. Mă concentram asupra unui nou desen.

 - Domnișoară Hill.

 Mi-am ridicat încet capul la auzul numelui meu.

 - Da ,doamnă.

 - Îmi poți spune , te rog, ce a fost scris pe tablă? Dacă ai fost atentă, desigur.

 Mă uitam derutată în jur. Simțeam cum mi se încețoșează privirea brusc. "Bravo, ai dat-o în bară din prima zi." Pe foaia pe care desenam era chiar tabla din fața mea, cu tot ce scrisese profesoara cu câteva minute în urmă. Începusem să-i spun tot ce desenasem, iar ea părea uimită. Clopoțelul anunță finalul orei. Eu am zâmbit mândră, mi-am luat cărțile și m-am ridicat din bancă trecând nepăsătoare pe lângă doamna Reed.

 Ajunsă la dulapuri, am deschis larg ușa și mi-am scos cărțile pentru chimie, m-am uitat în oglinda micuță aranjându-mi uniforma, apoi am plecat cu Aiden spre clasa domnului Miller.

 Era ora prânzului. Mă jucam cu mâncarea din farfuria mea reflectând la "evenimentul" ce avusese loc dimineață în același loc.

 - Ești bine? întrebă zâmbind Aiden.

 - Sunt..ok, doar mă doare puțin capul.

- Prima ta zi aici s-a dovetit a fi puțin cam obositoare, presupun. Uite, cursurile s-au terminat, iar dacă nu mai ai cursuri speciale, ești liberă astăzi.

 - Eu...desenez.

 - Desenezi? Cursul tău este la ora patru, atunci. Dar te avertizez în legătură cu fiica directoarei. Elena este privilegiată acolo și este considerată ca fiind cea mai bună, are și numeroase premii la concursuri..

 - Va fi bine.

 - Dacă ai terminat, hai să mergem.

 Ne-am ridicat amândoi, am dus tăvile și ne-am îndreptat spre apartament...

 Am intrat sfioasă în aripa F pentru cursuri speciale. Balet, sala 1; muzică, sala 2 ; desen , sala 3. A treia sală pe stânga. M-am așezat în fața unui șevalet, mi-am aranjat creioanele, cărbunii, creioanele cerate, acuarelele și pensoanele în ordinea mărimii lor și paleta . Apoi am răsuflat ușurată și am așteptat ca ceva să se întâmple.

 O fată blondă, înaltă, cu pielea albă și ochii căprui pătrunzători se apropie de mine.

 - E locul meu aici. zise ea impunătoare aruncând săgeți din priviri.

 - Scrie undeva? am spus eu nepăsătoare.

 - Am spus că e locul meu!

 - Și eu am spus că nu e.

 Un domn înalt și binefăcut , chel, ce părea ce părea să aibe cincizeci de ani intră în sală.

 - Domnule Eliott, stă pe locul meu!

 - Mă scuzați, sunt nouă aici, dar am observat că nu scrie numele nimănui pe aici, și am considerat de cuviință că mă pot așeza oriunde. Dacă s-a produs o neînțelegere mă pot ridica..

 - Stai...stai unde ești, domnișoară....

 - Hill.

 Toți cei din sală păreau uimiți. Se uitau la mine cu gurile căscate, apoi la fata blondă, ce se așezase în spatele clasei.

 - Atenție la mine vă rog! Mulțumesc! Deci, aș vrea ca astăzi să dați frâu liber imaginației, și să impresionați prin nou, prin necunoscut. Succes! Timpul de lucru este până la finalul orei.

 Luasem creionul în mână, gândindu-mă la ce aș putea desena pentru a impresiona.

 - Nimeni nu a mai avut curajul să o înfrunte pe Elena. spuse colega de lângă mine.

 - Ah, ea e Elena? Mã așteptam să semene mai mult cu doamna Black.

 - Ar fi fost bine dacă ar fi fost cel puțin la fel de amabilă ca si ea. Apropo, eu sunt Sarah.

 - Heavynne.

 - Sper că ne vom mai vedea.

 - Stau în apartamenul 113 , dacă vrei să-mi faci o vizită...

 - Eu la 112. Mergem amândouă după?

 - Desigur.

 Am zâmbit discret apoi am început brusc să desenez incontrolabil, din nou. După jumătate de oră am privit uimită la rezultat. O fată roșcată , îmbrăcată în negru, cu aripile de aceeași culoare , ce stă deasupra unui bloc privind la F. R. G. ,instituția în care lucrau părinții mei. Și aceea eram eu. La ușa instituției erau șase indivizi ce voiau să intre. Hoți. „Nu din nou, nu puteam să fac asta din nou..."

 - Domnișoară Hill! Desenul tău e pur și simplu extraordinar. Cred că te-a inspirat cazul de astăzi cu "Îngerul Morții". Foarte frumos, îmi place. Să știi că voi fi cu ochii pe tine la restul orelor.

 Am zâmbit. Defapt, mă chinuiam să zâmbesc. Mi-am strâns lucrurile , l-am salutat politicos pe domnul Eliott și am ieșit furtunos din sală, așteptând-o pe Sarah pe hol.

 În cinsprezece minute deschideam ușa apartamentului meu. Aiden stătea tolănit pe canapea și citea "Demonii". Priveam titlul cărții speriată.

 - S-a întâmplat ceva? întrebă el curios.

 - Demonii...am răspuns eu în șoaptă.

 - Da , e un roman polițist.

 - Ok...

 M-am repezit spre usa camerei mele pe care am izbit-o puternic, apoi m-am trântit în pat uitându-mă împrejurul meu. Nu voiam să acționez în niciun fel , dar nu puteam lăsa afacerea părinților mei să aibe de suferit. „Poate...nu erau hoți. Poate erau oameni de afaceri... în blugi." Aveam să merg să supraveghez clădirea.

 - Pot să intru? întrebă Aiden de pe cealaltă parte a ușii.

 - Da.

 Deschise ușa și-mi zâmbi, apoi se așeză lângă mine pe pat.

 - Vrei să vorbim despre ceva?

 - Nu.

 - Ce ai făcut la ora de desen?

 - Am cunoscut-o pe domnișoara Black. Mă așteptam să semene mai mult cu mama ei. Măcar la aspect , dacă nu la comportament.

 Aiden râse.

 - Și ce-ai făcut cu ea?

 - I-am ocupat locul, nu știam că șevaletul ei era acela. Presupun că trebuia să mă ridic, să fac o plecăciune, să-mi cer scuze, să-i sărut mâna politicos, să-mi strâng lucrurile și să mă mut.

 - Iar tu în schimb...

 - Am rămas acolo. Domnul Eliott mi-a dat aprobare. Plus că astăzi mi-a ridicat în slăvi desenul făcut.

 - Începi să-i iei locul Elenei.. o să te urască și o să-ți facă viața amară.

 - Puțin îmi pasă!