Memoriile unui Demon.

Cinci. Partea a șaptea.

   Mergeam încordată spre masa la care stăteam de obicei cu dragii mei prieteni. Mă simțeam ca și cum cineva ar arunca săgeți de foc în spatele meu. Sau probabil erau doar priviri tăioase. Oricum drumul părea mai lung și mai anevoios ca niciodată. Simțeam că nu mai ajung. Aiden, Amber, Nini și Sarah mă priveau nedumeriți.

   M-am așezat pe un scaun și apoi am răsuflat ușurată.

   - S-a întâmplat ceva, băieți?

   - Cine e el?

   - Bună dimineața! Eu sunt Marshall Green. Am fost angajat de directoare ca să o ajut pe Heavynne cu alegerile. Defapt, fiecare elev are câte o persoană angajată pentru alegeri.

   Se uitau nedumeriți unii la alții.

   "E un Gargui prieteni, nu vă speriați. Sub chipul acesta angelic se ascunde un monstru mic ,negru și urât. Nimic îngrijorător."

   - E în regulă. Mă va sfătui în legătură cu alegerile. Va sta cu noi o perioadă așa că n-ar strica dacă ați face cunoștință. Defapt, voi face eu prezentările. Marshall, ei sunt Amber, Nini, Sarah și el e Aiden, prietenul meu.

   - Încântat. rosti Aiden scurt și apăsat.

   Părea agitat și nervos.

   Oricum fusese o zi foarte...plină de noi surprize. Și de Elena. Să n-o uităm pe Elena.

   Ea se comporta din ce în ce mai bine. Spre uimirea mea. Defapt, lângă ea era un Demon.  Un Gargui, ce-i drept, dar un Demon. Constrângerea e excelentă în astfel de situații.

   Oricum, întrunirea ce avea să urmeze mi-a dat de gândit. Eram foarte bine păzită din toate părțile. Și ceilalți îndrumàtori erau tot Gardieni. Eram conștientă că era un avantaj pentru mine. În primul rând , nimeni nu putea să-mi facă nimic. În al doilea rând aveam toate șansele ca să câștig alegerile.

   Dar am fost foarte foarte surprinsă când Elena și-a cerut scuze pentru toate cele întâmplate, si se oferise să mă ajute . În tot ce aveam nevoie. Poate e constrângerea bună de ceva, dar asta era cam deplasat. Chiar și pentru Elena.

                                             ***

    20 octombrie. Ziua lui Aiden. Era încă noapte. În jur de 2. Nu puteam dormi deloc. Defapt, mă obișnuisem cu asta. Și sinceră să fiu nu prea eram obosită. M-am ridicat în capul oaselor și m-am îndreptat leneș spre geam. Am dat perdelele din satin la o parte apoi mi-am sprijinit capul de perete privind absenta la picăturile de ploaie ce se scurgeau pe sticla rece. Mi-am închis ochii gândindu-mă la toată viața mea de până acum. La toate momentele frumoase. La mama și tata. La Aiden. Cum de atâtea ființe umane îmi putuseră aduce fericirea, dar lumea din care aparțineam , nu? Viața aici se spune de multe ori că e doar ca un vis. Un vis ce trece prea repede ca să poți să-ți dai seama ce s-a întâmplat defapt în el. Și, înainte credeam că ființele umane sunt niște creaturi fără pic de suflet. Că sunt răi. Dar..nu sunt așa. Zâmbeam gândindu-mă la toate amintirile plă ute avute alături de ei.

   Ieșisem din camera mea pășind cu grijă în living. Vroiam să stau lângă Aiden. Nu mai eram atât de apropiați în ultima vreme. Probabil din cauza alegerilor, uitasem să.i mai cord atenția pe care o merita defapt.

   Am deschis ușa camerei lui, încet. M-am apropiat de patul lui. Perdelele erau trase, iar razele de lună ce reușeau să treacă de norii cei negrii intrau în încăpere, luminând locul. Îi studiam atentă fața. Obrajii săi fierbinți, buzele voluptoase, bărbia ascuțită, genele lungi ce-i dădeau un farmec aparte. Părul său șaten stătea revărsat într-o parte. Arăta ca un copil.

   Zâmbeam. Zâmbeam fiind cuprinsă de sute de fiori. Zâmbeam pentru că îl iubeam. Iubeam o ființă umană. Ca și Alaseea. Dar în curând aveam să dispar. În curând aveam să duc lupta cu Lucifer. Cu destinul meu de altfel. Acela era destinul meu. Să înclin balanța în favoarea binelui. Sau al răului.

   Mi-am trecut mâna prin părul lui, coborând cu ea, mângâindu-i tâmplele, apoi obrazul. M-am așezat lângă el, îmbràțișându-l.

   "- Heavynne, e târziu.

   - Nu vreau să mai plec de aici...

   - Trebuie să dormi, mâine e o zi mare..

   - Atunci, vrei să dormi cu mine?"

   Am zâmbit aducându-mi aminte de acele momente, apoi, am adormit.